Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Motanul Ioachim (Salvatorul Agripinei)

O răţuşcă, Agripina,
De-abia cunoscu grădina
Şi-o pornise lipa-lipa
Să îşi caute mămica.

O clipă privi în zare,
Rătăci drumul, se pare,
Fascinată de un nor
Ce plutea ca un planor.

Zărind-o făr’ de-ajutor,
Ioachim dădu-un ocol,
Gândi să se-apropie
Lin, ca să n-o sperie.

Prin trifoi înainta,
Sprijin să îi poată da,
O văzu-ntre panseluţe
Urmărind trei albinuţe.

Ghemotocul gălbior
Deveni bănuitor,
Când albinele din roi
Zumzăiră-n caprifoi.

Şi deodat’ zări motanul
Lângă ea stând, hoţomanul,
Cu zâmbet liniştitor,
Numa’ bun de-nsoţitor!

Pe răţuşc-a domolit-o,
Împreună au pornit-o
Povestind pe drum mereu,
Până-n deal, la heleşteu.

Trecând ei de izma creaţă,
Ioachim îi dădu povaţă
Atentă mereu să fie
Aici, în gospodărie.

De mămică să se ţină
Cât grădina îi e străină.
Să asculte şi să facă
Tot ce zic părinţii, iacă.
Plângând, mama o certă
Apoi tot ea o iertă,
Mulţumind lui Ioachim
C-a salvat-o-aşa cum ştim.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihaela Oancea și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.