Mihai Olteanu

pictura Mihai Olteanu

Reclame

Alexandru Spătaru – poesis

spătaruDrumul piramidelor

Mi s-a îngăduit comanda
în maşina timpului
şi am ales programul
pentru saltul înainte.

Am vrut să aflu
cum arată piramidele
în lumea de apoi.

Când am ajuns
la finele călătoriei,
într-un ungher al sinelui
o stranie lumină a înviat
de neînţeles imagini.
Şi, dintr-odată,
mi-am dat seama
că fiinţele bizare
ce m-au întâmpinat
mi-s cunoscute,
oare de unde şi de când?

M-au întrebat nedumerite:

„Chiar nu-ţi mai aminteşti
cum piramidele acelea,
ce-acum le cauţi pe aici,
de multă, multă vreme
le-am trimis pe Terra?” >>>

Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Motanul Ioachim (Salvatorul Agripinei)

O răţuşcă, Agripina,
De-abia cunoscu grădina
Şi-o pornise lipa-lipa
Să îşi caute mămica.

O clipă privi în zare,
Rătăci drumul, se pare,
Fascinată de un nor
Ce plutea ca un planor.

Zărind-o făr’ de-ajutor,
Ioachim dădu-un ocol,
Gândi să se-apropie
Lin, ca să n-o sperie. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Însăşi viaţa

Nu uiţi frunzele
ce ieri ne-acopereau ca o pătură,
şoaptele lor sperau să treacă
prin arcul elipsei,
– acea absenţă plină –
zâmbetul nostru ne-a luat inimile.

O fericire în forma unui înger
şi un miracol delicat
te fac să simţi lacrimi de bucurie,
două buze ard intens, o dorinţă extatică,
acele săgeţi ţintesc inima, capul ţi se-nvârte. >>>

George Petrovai – Acasă la Nicolae Iorga

Din Ploieşti până la Vălenii de Munte este o aruncătură de băţ, drum pe care îl parcurgi cu maşina cam într-un sfert de ceas. Aflat în vizită la fratele meu, într-o superbă zi de la sfârşitul lui septembrie, ne-am hotărât să o luăm pe Valea Teleajenului. Zis şi făcut. Am urcat în maşină şi iată-ne rulând în sus spre munţi pe o şosea surprinzător de bună şi de puţin circulată, comparativ cu Valea Prahovei. Trecem printre livezi cu pomi încărcaţi de rod şi prin aşezări de oameni cu stare, aşa cum lesne se poate deduce după aspectul îngrijit al caselor şi curţilor.
Ajunşi în Vălenii de Munte, fireşte că ne-am îndreptat paşii spre fostul conac al lui Nicolae Iorga, actualmente casă memorială şi muzeu, în urma donaţiei făcute statului roman de către urmaşii marelui istoric. Nici nu-i cu putinţă altminteri pentru străinul ajuns în această localitate, când ea este atât de îmbibată de spiritul şi personalitatea savantului: în parcul central se înalţă un bust nu prea reuşit al lui Iorga, iar peste drum fosta lui casă.
Deschidem poarta cu oarecare emoţie, aşa cum se întâmplă de regulă la intrarea într-o curte străină, şi ne angajăm pe aleea pietruită spre uşa de intrare în conacul-muzeu. Curtea, în pofida liniştii din jur, pare a fi încărcată de geniul vulcanic al savantului, graţie bustului cu mult mai izbutit decât cel din parc. >>>