Marian Hotca – versuri

Marian HotcaLiniște

O frunză oglindind în ea
întreg universul
vibrează sub umbra
sticloasă a zorilor;
din lujeri disipativi de crin
timpul sudează
rugăciunea mea
în tăcere.

Mi-am dizolvat cuvântul
în roua dimineții
și am simțit iarba
mai aproape de sufletul meu
încolăcit în boboci nedeslușiți
de înmiresmată lumină.

Rugă

Păsări cu ciocul ca un psalm celest
ascund în inima mea
orbite concave de triluri divine;
secunda ce cutreieră grădinile
unite într-un atom ogurliu
grăbește lumina să țese
în viduri pivotante
aceleași parfumuri
cu dor ohabnic.

Mi-e ochiul îmbibat
în aripi de fluturi
și îmi înalț privirea
în nesfârșite pagode
de roze fumegând
a tămâie.

Armonie

Diminețile noastre vibrează
în temple de verdeață
adunând în roze solare
întreg universul râzând

cuvântul e greu
ca o libelulă
metalică ce scârțâie
o veșnicie în Totul divin

și din ape umbrite de lumină
răsar ciocuri diamantine
trezind la viață
parfumul
icoanei tale
ce emană tămâie

sânge hoinar
curge în lugeri de crin
scăldați în astralul parfum
e astăzi metaforă oglindită
în perle întunecate
de la atâta armonie
și cânt.

Mister de vară

Soarele e o margaretă
lipită de cer
cu aura miezoasă
a îmbolditoarei tăceri.

Fascinația-mi aleargă
ca un ghepard
incoagulabil
între atâtea flori
ce zămislesc
ligamente liliachii
de lumină.

Unduirea verzuie a verii
înmoaie sub clapele timpului
cuvinte mântuite
în limite noduroase
de iactant mister.

Sunt trandafiri
ce fumegă fluvii de miresme
integrând în ochii mei
intonații fertile
cu insolubile reverii.

Și mă revars îmblâzit
de aceeași lumină
în același parfum
plutind ca o frunză
pierdută într-un ecou
înlănțuit până-n eternitate.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Marian Hotca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.