Veronica Balaj – Revista Melidonium, în rezonanţă cu necesităţile culturale contemporane

Veronica Balaj

scriitoarea Veronica Balaj

Revista Melidonium, cu o titulatură atât de poetică, rezonează cu necesitatea contemporană de a ne informa rapid, de a comunica, mai ales de-a comunica.
O revistă care reuşeşte să se remarce şi să existe în ritm susţinut în acest peisaj editorial atât de divers. Vreau să zic, în această concurenţă publicistică.
Ideea de interculturalitate, legătura cu revistele şi scriitorii de pe multe meridiane este una din coordonatele care-i asigură acestei publicaţii renumele dar şi rezistenţa în timp.
Oricât s-ar scrie în lumea literară, tot este loc pentru dăruire, în numele limbii literare, în numele culturii.
A face publicistică literară în acest context informaţional vertiginos este cât se poate de onorant şi… e nevoie de multă perseverenţă, de încredere în artă, când alte categorii, multe de fapt, foarte multe sunt orientate spre adunarea de arginţi, a te dărui pentru ca un anume segment uman, poeţii, scriitorii, oamenii de cultură să poată comunica, este fără îndoială ceva onorant precum spuneam. Mă număr printre favorizaţii care au fost publicaţi dar, merituoasa şi remarcabilă este atitudinea în general faţă de cei care işi doresc să publice, să inter relaţioneze cu semenii din breasla scriitoricească ori a artelor plastice, a culturii în general. Este generozitate, este încredere în arta. Tinerii sau mai noii scriitori au o uţă deschisa. E oare puţin lucru? >>>

Reclame

Titi Nechita – versuri

Primăvară, primăvară!

S-a gătit teiul cu soare,
Cântă cerul prin salcâmi,
Prin grădini e sărbătoare,
Zburdă vântul peste culmi!

Freamătă fiinţa toată
Sub noianul de culori,
În priviri ţi se desfată
Curcubeiele de flori.

Plopii ning de prin înalturi
Fulgi pufoşi de păpădii
Şi se leagănă în valuri
Lanurile din câmpii. >>>

Gheorghe Pârlea: O prezenţă sui-géneris la Chişinău (sau) Generalul-scriitor Radu Theodoru, un model uman nealterat de timp şi de timpuri

lansaea-albumului-2014-01 V. S.

conf. univ. dr. Vasile Şoimaru

Cu o săptămână în urmă am trecut din nou Prutul. Desigur, nu la vreun ordin militar şi nu cu zăngănit de arme… Iată, mă urmăreşte celebra formulă ostăşească, imperativă, la care a răspuns, în iunie 1941, tatăl meu.
Eu am trecut pentru a treia oară râul cel care încă ne mai desparte Neamul şi am făcut-o, ca de fiecare dată, la “ordinul” d-lui conf. univ. dr. Vasile Şoimaru – acum, ca să particip la lansarea monografiei sale etnofotografice ,,Românii din jurul României”[1], volumul al doilea, o capodoperă între lucrările de acest gen.
Cu acest prilej, la Biblioteca Academiei de Studii Economice din Chişinău, unde a avut loc evenimentul, l-am cunoscut pe generalul de aviaţie (şi scriitor cu notorietate) Radu Theodoru, un exemplu relevant (pentru mine, chiar revelator) în a exprima vivacitatea fizică şi mental-spirituală la vârsta senectuţii. Domnia Sa, ignorându-şi cei aproape 91 de ani, vârsta calendaristică, venise cu trenul de la Bucureşti ca să cinstească, prin prezenţă, fapta măreaţă (şi încă nu am folosit adjectivul cel mai relevant) a intelectualului chişinăuian, pe care generalul-scriitor îl întâlnise o singură dată. Profesorul basarabean îi adusese la Bucureşti, cu un an în urmă, un volum omagial [2], al cărui iniţiator şi coordonator este, dedicat românilor jertfiţi la Cotul Donului în războiului care trebuia să readucă Acasă teritoriile româneşti, smulse din trupul ţării de tiranul de la Răsărit. Generalul nonagenar a privit fapta profesorului şi publicistului Vasile Şoimaru ca pe un gest de demnitate personală ce suplinea indiferenţa crasă a statului român, la 70 de ani de la tragedia Armatei noastre, însemnând asta 150 de mii de victime, în câteva zile. Nicio urmă de respect oficial nu se arătase atunci pentru memoria acestor ostaşi ai Armatei Române, care au consacrat, în noiembrie 1942, cel mai tragic exemplu de jertfă supremă pentru Patrie. Şi scriitorul cu grad de general remarcase asta, dedicându-i basarabeanului care spăla ruşinea instituţională un articol de preţuire [3]. Venerabilul Radu Teodoru, participant la război (pe Frontul de Vest), avea dimensiunea acelui măcel şi a dedesubturilor strategico-politice care au accentuat masacrul. Şi mai ştia acest înţelept om de arme şi profund cunoscător al istoriei că ostaşul oricărei armate din lume e absolvit de orice eroare politică săvârşită de cei ce l-au trimis în tranşee. La noi, pesemne că nu se ştie (încă!) asta.Lansaea Albumului-2014 (2) >>>

Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Mihaela OanceaGândul, hoinarul spre stele

– Gând beteag, pornit-ai oare
În trăsura îngheţată,
Peste câmpuri, colo-n zare,
Spre o lume colorată?

– Voi zori chiar pe ninsoare
Spre al basmelor tărâm,
De pe-acuma pun prinsoare,
Nu-mi va fi uşor pe drum!

– Gândule, de-ai aştepta
Vremea bună să urmezi,
Pe drum n-ai mai înnopta
Şi-ai putea să te-ntremezi. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina.Lucia.MihalcaO frunză purtată de vânt

Iubirea şi moartea!
Singura moarte dulce este din iubire,
în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare.
Iubirea nu există,
există doar o continuă căutare a ei!
Un vis, în rest suntem pe-aproape
sau doar e în noi,
pe diferite scări, de la om la om!
Simţiri rare,
dulci asperităţi, să le simţi când le atingi!

Din abisuri urci cu noaptea
care-ţi coboară pe umeri, înfiorându-mă,
Vrei să-ţi simt atingerile?
Este un ideal, umbroasă mea! Un centru de greutate-mi dai,
Închid ochii
şi-o frunză purtată de vânt simt că sunt!
Umbroasă? Da, un om cu umbră
– un om care vine şi pleacă, dar rămâne umbra lui,
te cuprinde definitiv, este în tine, cu tine! >>>

George Petrovai: Monarhia – un imperativ al trecutului şi un posibil garant pentru viitorul României

Situaţia României de azi este tragică, în pofida speranţelor iscate din noua configuraţie economico-politică a Europei: economia este incapabilă să se redreseze, fapt ce duce la deteriorarea continuă a nivelului de trai, în timp ce pe plan extern, ţara a înregistrat nenumărate eşecuri (intrarea în NATO şi acceptarea noastră în Uniunea Europeană sunt compensaţii cu efecte de durată), cu atât mai dureroase aceste eşecuri cu cât veneau după o suită de promisiuni şi încurajări formulate elegant de prieteni tradiţionali. Dar se ştie că marele rege al omenirii îl reprezintă interesul, ori servirea lui conştiincioasă, atrage nolens-volens după sine descotorosirea de tot „balastul” ce i-ar stânjeni deplina eficacitate – sentimente, angajamente formale, relaţii inconsistente. Au crezut românii că dacă ei şi-au deschis larg porţile ţării (să iasă avuţia naţională şi să intre multe dintre rebuturile lumii civilizate), Apusul va proceda la fel. Când acolo, oficialii României sfârâind în uleiul încins al prefacerilor democratice, s-au văzut opriţi, politicos dar ferm, în antecamera politicii occidentale. Ulterioarele lor salturi spre împărăţiile de la Soare-Răsare, n-au reuşit să fie nici pe departe concludente aşa cum şi-au dorit din toată inima. Cel mult au arătat lumii întregi rezistenţa incredibilă la tăvăleală a diplomaţiei dâmboviţene…
Iată de ce românul chibzuieşte tot mai des la fatalitatea ce trage de urechi destinul nostru balcanic şi ajunge să creadă că monarhia ar fi cel mai rapid şi mai eficace canal de legătură cu cancelariile apusene. Sigur că în momentul de faţă cei mai mulţi dintre români au o părere despre instituţia monarhică ce oscilează între dispreţul vag (datorat neinformării ori dezinformării) şi refuzul ei categoric, ce provine dintr-o detestabilă inerţie de sorginte iacobino-bolşevică. Majoritatea românilor se declară satisfăcuţi de actuala formă de guvernământ, chit că republica dinainte şi cea de azi înseamnă experienţe dureroase pentru unii dintre ei.
Dacă la noi lucrurile ar merge bine, e cert că interesul românilor vizavi de politică ar scădea şi el. Dar cum ele merg ca vai de lume, adică într-un inconfundabil stil românesc, este la mintea cocoşului de unde izvorăşte marele apetit al românilor pentru politică. Cu toate că risipesc atâta timp şi energie în chestiuni legate de politică, este de mirare cât de puţine lucruri juste cunosc despre monarhiile României (dintr-o ireverenţioasă indolenţă inoculată de bolşevism?) şi cât de multe amănunte neesenţiale ştiu despre casele regale europene…
Dar nici cei mai înverşunaţi adversari interni ai monarhiei nu au curajul să nege rolul decisiv al instituţiei monarhice în formarea, propăşirea şi consolidarea statului român modern. Lunga domnie a regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, începută în anul 1866, după ruşinoasa detronare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza operată de monstruoasa coaliţie, a însemnat dobândirea independenţei în urma războiului româno-ruso-turc din 1877-78, apoi un ansamblu coerent de măsuri (legi, construcţii, căi ferate, înviorarea agriculturii etc), care au contribuit esenţial la modernizarea tânărului regat al României. Fireşte, avem tot dreptul să ne imaginăm că procesul de modernizare început în forţă de către Cuza, ar fi înaintat în aceeaşi direcţie şi în mod sigur cu un alt entuziasm din partea ţăranilor, talpa ţării, cei care îl adorau pe principe după reforma agrară întreprinsă şi care nutreau sentimente ostile faţă de Hopânţolul, cum îi spuneau ei, ajuns la Bucureşti cu mari riscuri din pricina ostilităţii dintre Prusia şi Austria. Dar nu trebuie neglijat contextul politic internaţional, asupra căruia era perfect edificat însuşi domnitorul Cuza: Tânărul stat românesc avea nevoie de scutul de apărare al unei mari case domnitoare din Europa! >>>

Ion Toboșaru: Vasile Menzel – model în empireul artelor

DSC00450Vasile Menzel se identifică cu reale personalități din sfera efervescenței artelor, în spiritualitatea împresurătoare no-ne. Autor al volumelor ”Ruj pe buze”publicat la editura SiebenPublising, tradus în engleză de Veronica Anghelescu și ”Iubește-mă și ia-mă cu tine”, publicat la editura TipoMoldova, (proiect susținut de Universitatea ”Petre Andrei” din Iași),versurile sale poartă amprenta simbolurilor în timbrul ce ne aparține. Poeziile sale atestă virtuțile liricului de la confesiune până la posibila trecere în și cu pașii tinereții spirituale.
Autorul, reputat, s-a manifestat ca actor, regizor,dramaturg, coregraf, cărător în spațiul național și uneori pluricontinental.
Teatrul, filmul, muzica, atestă modalitățile grație cărora s-a remarcat și se remarcă ființa unui adevărat creator copleșit de virtuțile simbolului coagulat în realitatea societății ce îl reprezintă ca model în empireul artelor. Temele poemelor, modul de expresie, confirmă pluralitatea preocupărilor sale.Vasile Menzel >>>

Încă o descoperiere românească surpirză în California, la Palm Springs – Arhitectul român Haralamb H. Georgescu (1908-1977)

Ileana Costea

Dr. Ileana Costea Profesor, California State University, Northridge

Palm Springs, un mic orășel oază în deșertul Californiei de Sud cunoscut pentru canadienii și cei bogați din “Mid-West America” numiți “pasări de zăpadă”, ce vin să-și petreacă lunile de iarnă acolo, este considerat a 10-a destinație turistică în Statele Unite. Totodată Palm Springs este și locul unde mulți arhitecți cunoscuți la nivel național american (ca de exempu Richard Neutra), au construit vile și clădiri comerciale în stilul specific arhitecturii de deșert. O vilă a fost construită pentru Frank Sinatra, o alta pentru Bob Hope, una pentru luna de miere a lui Elvis Presley cu Priscilla. Multe personalități din lumea “Entertainment-ului” au ales Palm Springs-ul ca loc de vacanță: Merv Griffin, Bing Crosby, Liberace, Sammy Davis Jr., Dean Martin, Barbara Streisand.

Pe 10 Mai am fost invitată, ca membră a Comitetului de Arhitectură Modernă din Palm Springs la o serată/bufet organizat de Palm Spring Preservation Foundation, la Thunderbird Country Club. Petrecerea anuală s-a ținut în casa construită de William Cody, unul din arhitecții curentului “desert modernism”. Am venit împreună cu doi oaspeți din Europa pe care arhiectura tipică i-a impresionat prin deschiderea casei cu geamuri mari spre piscină și terenul de golf, vederea panoramică spre munții portocalii, muzica live Country, oamenii împrastiati în splendida grădină. Oaspeții mei au excalamat “E ca in filmele americane!” În atmosfera asta de Hollywood și în mijlocul deșertului Mojave, era și o prezență românească pe care urma s-o descoperim la sfârșitul seratei.

palm Springs >>>

Marian Hotca – versuri

Marian HotcaLiniște

O frunză oglindind în ea
întreg universul
vibrează sub umbra
sticloasă a zorilor;
din lujeri disipativi de crin
timpul sudează
rugăciunea mea
în tăcere.

Mi-am dizolvat cuvântul
în roua dimineții
și am simțit iarba
mai aproape de sufletul meu
încolăcit în boboci nedeslușiți
de înmiresmată lumină. >>>

Sifora Sava – versuri

Margaretă

Un fir de apă înpletind…
o rază de soare…
aleargă o cărare.
Mi-am mutat dorinţele
în poiana margaretelor.
Vino iubito să ne ciugulim,
apune timpul,
crescând copii. >>>