Boris David: Se sting…

amurg-de-toamna-16791

Se sting luminile din suflet –
Mă uit și nu mai văd nimic –
Mai ieri zburdam prin el și-n cuget,
Fixam orice-amănunt, oricât de mic.

Un labirint plin de-ascunzișuri
Le-ascunde-n bezna de coșmar –
Prin colțuri ce păstrau atâtea visuri
Azi amintirea are-un gust amar.

De ce s-a stins oare făclia
Ce lumina ca-n zori de zi?!
M-apucă-n beznă nebunia
Și în zadar încerc a mă trezi.

Gândesc cumva la ce-o să fie,
Când bezna va domni și peste zi?!…

22 mai 2014

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Boris David și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.