Adrian Voicu – poesis

Poezii mai dichisite pentru suflete îndrăgostite

DOR
Iubirea mea, aveam un dor să-ţi scriu,
dar l-am închis în primul trandafir
din acea zi când mi-a fost dat să-ţi fiu
oglindă, pas în doi şi elixir.

FĂRĂ LACRIMI
Te-aştept să-mi vii,
dac-ai şti cât, dacă ai şti de când,
să ardem ruguri de iubiri ascunse-n vremi,
de-a pururea dorite, trăite, niciodată,
să înverzim cu primăvara-n suflet,
să albăstrim cu vara-n ochi,
să rubinim cu toamna în inel,
şi iarna să albim inimă-n inimă.

Nu ştiu dacă vreodat’ te-am întrebat
când ne topeam în nopţi fierbinţi:
“Ştii că eu plâng fără lacrimi?
Dorul de tine le usucă înainte să se nască”.

FI-MI-AI
Fi-mi-ai cântec şi descântec
de prunc nedospit în pântec,

Apoi glasul cucului
Spus în şoapta vântului.

Fi-mi-ai sunetul naiv
Înşirat pe-un portativ,

Trup de ceaţă, alb de nori,
Zboruri de venit cocori.

Fi-mi-ai versul cel stingher
Iscat dintr-un gând puber,

Soare-n noapte, lună-n zi,
Azuriu de cer, de-ai fi.

Fi-mi-ai mersul infantil,
Vânător cătând, tiptil,

Valul ce se-omoară-n mal,
Doină stinsă în caval.

Fi-mi-ai stea, dar căzătoare,
Să-mi nimereşti la picioare,

Să-ţi adun razele fine,
De tot să le-ascund în mine.

Fi-mi-ai câştig jocului
Cu norocul prostului.

***
Adrian Voicu s-a născut la poale de munte în Nehoiu, judeţul Buzău, acum mai bine de 44 de ani. Şcolile le-a urmat la Breaza, Braşov şi Bucureşti, una mai tehnică şi mai militară decât alta. În “Viaţa Studenţească” îi apar primele încercări literare, prin anii ‘88 – ‘89.
A debutat cu volumul de proză Joi seara, în parcare (2007). Tot în 2007 îi apare şi cartea din aceeaşi categorie a prozei memorialistice Între două decolări.
Trei ani mai târziu publică povestirile “Asmara” şi “Libreville” în volumul colectiv Premiile Lili – Antologia Festivalului de Literatură Lili, Ediţia I.
Editura ALLFA îi editează în anul 2011 primul volum al romanului Nepovestitele trăiri ale templierilor români, în colecţia Strada Ficţiunii. Adrian Voicu este primul scriitorul român publicat în această colecţie a Grupului Editorial ALL.
Anul 2012 îi aduce statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din România şi apariţia Nepovestitelor trăiri ale templierilor români – Cartea a II-a.
În primăvara lui 2014 debutează la Institutul Cultural Român cu o comedie care a obţinut un record absolut de audienţă în cadrul Clubului Dramaturgilor, Familia, această celulă de bază a societăţii cu rate la bancă, serviciu stresant, amor nebun şi proteza bunicii.
La scurt timp debutează şi în poezie, Editura Tracus Arte publicându-i volumul de versuri Una pe inimă, una pe dos.
Adrian Voicu a câştigat în anul 2009 Premiul Special pentru Proză la Festivalul de Literatură “Lili” al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, iar în anul 2011, Clubul de Proză “La formarea ideilor” al Uniunii Scriitorilor din România îi acordă Premiul pentru cel mai bun tânăr scriitor al anului 2011.
Începând cu anul 2007 publică în diferite reviste culturale, printre care “Luceafărul”, “Argeş”, “Cenuşă de Trandafir”, “Apollon”, “Revista de suspans” sau “Destine Literare” (Revista Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români).
Scrie pe blog, dar poate fi găsit şi pe Facebook, Twitter ori Google+.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adrian Voicu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.