Boris David: Se sting…

amurg-de-toamna-16791

Se sting luminile din suflet –
Mă uit și nu mai văd nimic –
Mai ieri zburdam prin el și-n cuget,
Fixam orice-amănunt, oricât de mic. >>>

Reclame

George Petrovai – Mizerabilismul omului modern

George Petrovai1.Ce se înţelege prin mizerabilism?
Trăim într-o lume tot mai sucită şi tot mai înclinată spre asimetrie, fapt evidenţiat atât prin adâncirea decalajelor economice dintre Nord şi Sud, dintre Vest şi Est (mai puţin Extremul Orient), cât şi prin masivele polarizări şi regrupări mondiale dictate de legile aspre ale concurenţei.
Lesne de înţeles că omul trăitor în vremurile moderne, trebuie să facă faţă acestei provocări, adică trebuie să se adapteze la noile condiţii psiho-sociale create de goana turbată după deşărtăciune şi vânt (Eclesiastul): belşug, faimă şi plăceri, într-un cuvânt faţada arătoasă a omului tot mai civilizat şi mai sterp. Şi cum mediul are de înfăptuit inevitabila sa misiune de modelare şi remodelare, este clar că omul se pricopseşte cu diverse asimetrii spirituale, raţionale şi comportamentale, reflectate în contradicţii, echivocuri, bizarerii, deziceri şi contraziceri.
Mi se poate răspunde: “Bine, bine, o fi omul modern aşa cum te-ai străduit să-l înfăţişezi. Dar unde-i mizerabilismul lui, când ştiut este că din totdeauna el şi-a afirmat vocaţia de animal social prin predilecţia sa spre perfidie, şiretenie şi abilitate, ridicate la rangul de artă, chiar dacă de cele mai multe ori ele luau chipul minciunii rostite diplomatic şi al ticăloşiei săvârşită cu rafinament.” >>>

Alexandru Spătaru – poesis

spătaruCând mă vizitează

Înainte să treacă
pragul asfinţitului,
lumina îşi lasă esenţe,
o altă lumină discretă,
cu vibraţie secretă
– înserarea…

În misterele ei
pământul şi cerul se îmbracă.
Luceferi şi îngeri se pregătesc
de plimbarea nocturnă.
Uneori se opresc şi
în visele mele.
Sunt convins
că nu mă refuză
să-mi recite din marea
poezie astrală.

Fac intense
exerciţii de memorie,
dar dimineaţa nu-mi amintesc
un cuvânt din câte
mi-au spus. >>>

Adrian Voicu – poesis

Poezii mai dichisite pentru suflete îndrăgostite

DOR
Iubirea mea, aveam un dor să-ţi scriu,
dar l-am închis în primul trandafir
din acea zi când mi-a fost dat să-ţi fiu
oglindă, pas în doi şi elixir.

FĂRĂ LACRIMI
Te-aştept să-mi vii,
dac-ai şti cât, dacă ai şti de când,
să ardem ruguri de iubiri ascunse-n vremi,
de-a pururea dorite, trăite, niciodată,
să înverzim cu primăvara-n suflet,
să albăstrim cu vara-n ochi,
să rubinim cu toamna în inel,
şi iarna să albim inimă-n inimă.

Nu ştiu dacă vreodat’ te-am întrebat
când ne topeam în nopţi fierbinţi:
“Ştii că eu plâng fără lacrimi?
Dorul de tine le usucă înainte să se nască”. >>>