Ion Ionescu-Bucovu: Antologia „Aripi spre zbor”

Antologia „Aripi spre zbor” editată de Asociația Culturală Umanitară „Bogdania” se deschide cu un Argument semnat de ing. Ionel Marin, un împătimit om de cultură, unde explică motivul care l-a determinat să scoată acestă carte. Antologia este dublată de imaginile cunoscutului grafician și pictor, Mihai Cătrună.
În această „Antologie” sunt antologați peste 30 de autori de poezie și proză, majoritatea premiați la Festivalul-concurs național de creație literară „Bogdana” 1913.
Printre autorii antologaţi se regăsesc: Marina Raluca Baciu; Miruna Belea; Ilarion Boca; Cristina Botîlcă; Adrian Florin Bucu; Oana Raluca Ciceu; Alina Elena Cîrstea; Marius Florin Coman; Catrina Danciu; Alexandru Ioan Despina; Elena Cristina Enoiu; Pavel Rătundeanu-Ferghete; Gianina Gheorghiu; Sorina Cristiana Gheorghiu; Georgian Ghiţă; Ionela Mădălina Grosu; Nicoleta Imbrea; Mihaela Maftei; Ionel Marin; Nicoleta Orghidan; Silvia Pencu; Adrian Nicolae Popescu; Constantin Popescu; Andra Gabriela Prodea; Lenutza Prohnitchi; Flavius Simion; Anton Soare; George Nicolae Stroia; Laura Andreea Ştreangă; Monica Diana Tarţău; Constantin Toma; Ştefan Cătălin Topliceanu; Valentin Cosmin Tufan şi Raveca Vlaşin.
Un loc special îl ocupă, evident, poezia.
Antologia se deschide cu poezia Marianei Raluca Baciu din Focșani, versuri ce curg „Tămâioase pe foaia/ roșie de nuc…”, într-o cromatică albă de puritate, iarna în timpul sărbătorilor.
Ilarion Boca din Ciorăști, Galați, membru U.E.R. este un poet matur, rătăcind „prin visările ierbii” Îndrăgostit de natură, ne chiamă la munte „Să ne purtăm cu cinste solia bucuriei/ La vechile altare, uitate în Bucegi” (Altarele Bucegilor). Ca fost ofițer, el dă „Onor limbii române”, „graiul mamei”, „ urzit cu cheltuială,/ Noaptea când toarcea fuiorul/ Din lumina ancestrală.” (Graiul meu).
Cristina Mihaela Botâlcă din București scrie o poezie plină de simboluri metaforice din „…altă lume/ care are „Aceleași fețe peste tot”.
Oana Raluca Ciceu din Gherla metaforizează în stilul stănescian scriind o poezie postmodernă cu metafore care șochează : „vând timp trecut/ vând suflet cu împătimire/ vând sirop de sărut/ de fapt/ vând vorbe goale…”
Catrina Dinu din Comuna Vrâncioaia este o interesantă poetă populară care scrie o poezie simplă, fără înflorituri, pornită din inimă care evidențiază sentimente de dragoste față de oameni, de natură, de meleagurile natale pline de istorie ale Vrancei.
Elena Cristina Enoiu din Focșani scrie o poezie voit naivă de adolescentă, cerând să învețe să zboare, să privească cu resemnare trecutul, să uite visul, să se piardă în infinit… Este un fel de „Vis” de adolescent care tinde spre fericire.
Pavel Rătundeanu Ferghete din Sâmpetrul Almașului este um om îndrăgostit de folclor care a publicat „Colindele din Transilvania”, „Ceremonialul înmormântării în zona dealurilor Clujului” etc. Scrie poezii dedicate marilor scriitori ca Eminescu, Blaga, Arghezi, Labiș sau marilor artiști precum Brâncuși. Din poezia religioasă menționăm rugăcini către divinitate sau poezii închinate lui Iisus Hristos.
Georgian Ghiță din Buzău este un romantic îi „Așteptarea”, naiv-copilăros în „Șotron” sau așteaptă necunoscutul în viitor„La fel”.
Mădălina Ionela Grosu din Suceava scrie o poezie frescă inspirată din pictura bizantină de pe biserici și se antrenează în poezia postmodernistă cu Chopin și imre Emeric.
Ionel Marin din Focșani, autorul Antologiei, poet consacrat cu peste 20 de volume de versuri, cel ce a dat viață revistei „Bogdania” cuprins în „Dicționarul autorilor români contemporani” cultivă o poezie cu tonalități multiple. Poet astral al luminii pe care o transformă în alese „Picături de timp”- tunet al timpului către o Patrie a „ Cerului”(GH. A. Stroia). El aude foșnetul viu în peștera sfântă dinăuntrul omului, înflorește miraculosul și revelația cu metafore inedite. Cuvintele lui sunt zâne, poezia lui e simplă și se citește cu plăcere. (Eugen Evu).
Lui Constantin Popescu din Velești, Dolj, îi e dor să se cufunde în flori de iriși, vrea clipe cu fluturi, vrea să danseze sângele în șoapte divine. Poetul „Sărută ploaia” și iubește „femei de culori, forme și mărimi…cu acces( ?)/ femei cu răsărit, nord-sud și apus…”
Lenutza Prohnițchi din Sadaclia, Republica Moldova, este o ființă sensibilă, profundăcare redă farmecul naturii în diferite ipostaze : „Iubesc ploaia / Picături de viață/ care vin atunci când e timpul.

Ne e neglijată nici proza.
Eseurile sau poveştile cu un epos autentic, împletind diversele planuri ale realităţii şi imaginarului, creează cadre interesante şi noi viziuni asupra vieţii .
Miruna Ștefania Belea din Târgoviște în lectura „Dispariție” ne introduce în atmosfera triburilor africane Mbuti, motiv de discuții cu colegii de facultate dspre semne și toteme diverse. Ea scrie și poezie în stil „moromețean” despre filozofia lui Marin a lu Pepenaru.
Adrian Florin Bucu din Botoșani scrie o proză descriptiv-fantastică al cărei erou, Ben Carter englezul cu o biografie ciudată este pus în diferite ipostaze și plin de mister.
Alina Elena Cârstea din Pitești scrie o proză agreabilă cu un „Colecționar” bizar căruia îi face un portret interesant, văzut prin ochii unei adolescente, cu care se înfiripă o idilă de dragoste.
Marius Florin Coman din Vălenii de Munte scrie o proză în care descrie un orășel de munte, poate chiar orașul lui, în care dialoghează cu el însuși. (Fantasticul este).
Ion Alexandru Despina din Ploiești, iubitor de scrieri S.F. în scrierea „Dragoste de tată”, un tată deputat, Lăbârcă Tărtan, îi face fiului un cadou la împlinirea vârstei de 18 ani, un Porche Carrera. Băiatul este un fel de dom Goe la maturitate, un copil de bani gata, plin de ifose și răsfăț.
Sorina Cristea Gheorghiu din Adjud se joacă„ de-a eternitatea” într-o proză introspectă în care-și face autoportretul de adolescentă care freamătă de viață și-și pune întrebări.
Nicoleta Imbra din Comănești este în proză „ În căutarea fericirii” cu personajul Iosua care are un destin tragic.
Mihaela Maia Maftei în „Scrisoarea” eroul scrie o scrisoare Iuliei vorbindu-i despre nefericirile lui.
Nicoleta Orchidan din Brașov în proza „Ziua în care Sfinxul a vorbit” se întoarce retraspectiv către sufletul său ajungând la concluzia că ”Asta nu este jucărie, copile, asta este viața.”
Silvia Pencu din Slobozia în „Arta culinară” monologhează cu bucatele în bucătărie (conopide, farfurii, furculițe, gogoșari etc.)
Adrian Nicolae Popescu din Suceava scrie o proză rurală. În „Povestea de la marginea satului” eroul dintr-un cartier muncitoresc se trezește la „marginea satului”, „într-o căsuță mică”, povestindu-și copilăria.
Andra Gabriela Prodea din București este o „călătoare a durerii”, „ exilată într-un ocean de vise cumplite, pentru ea Paradisul este o junglă, „un labirint de idei îcâlcite.”
Flaviu Simion elev din Galați se lamentează într-o proză tristă. (Trăind murind continuu).
George Nicolae Stroia din Adjud, iubitor de basme, în ”Puterea sufletului” povestește despre Împăratul Apolo, bogat, care avea doi fii ce-i cer tatălui „bogăția sufletului”.
Laura Andreea Streangă, elevă din Iași, în proza „Amazoanc”, personajul Walkira din neamul ares, își povestește fantastica sa viață.
Monica Diana Tarțău din Iași în proza „O nouă viață”dorește să înceapă o nouă viață în lumea ei.
Îi amintesc și pe poeții și prozatorii Constantin toma, Ștefan Călin Topliceanu, Valentin Cosmin Tufan și Raveca Vlașin, care și ei au srieri agreabile, autentice, din viața de elev sau student, împletind diversele planuri ale realității cu ficțiunea.
Trebuie să spunem că în „Antologie” textele sunt inegale ca realizare artistică. Se găsesc în carte scriitori consacrați cu o operă solidă lângă mlădițe care acum își încearcă pana în literatură. Într-o discuție cu Ștefan Cazimir despre poezie, ne-am întrebat ce-i mai important, talentul sau cultura unui scriitor. Bineînțeles că talentul ! Dar talentul trebuie să fie dublat de o serioasă cultură cu lecturi multiple. Să ni-l amintim pe Eminescu care la 16 ani citise tot ce s-a scris, de la cronicari la Alecsandri, dar numai când a căpătat o cultură filozofică solidă, a început să dea la iveală capodoerele lui. Și tot el spunea (citez din memorie) :
„Multe flori sunt, dar puține,
Rod în lume pot să deie,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.”
Sau : :
„E ușor a scrie versuri
Cândnimic nu ai a spune
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune…”
Sperăm ca a doua „Antologie” să cuprindă scriitori mai omogeni ca vârstă și ca operă. Și acest rol îi revine domnului Ionel Marin, care a însuflețit o revistă atât de frumoasă cum este „Bogdania”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ion Ionescu Bucovu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.