Gheorghe A. M. Ciobanu – ,,Primii fiori” ai mei, la ,,Muşatinia”

Gh.A.M.CiobanuCu zece ani în urmă, eram la ,,primul meu rendez-vous” editorial, încredinţând tinerei ,,Muşatinia”, cele dintâi înfiorări ale mele, în meşteşugul literar. Astfel, în anul următor, cu o copertă adolescentină, ce reproducea culorile de miraj ale unei ,,Singurătăţi” victoriene – Stanciu – a văzut lumina tiparului volumul, el în sine o capodoperă ,,gutenbergiană”, postfaţat de universitarul de altitudine Tudor Ghideanu şi grafiat portretistic de sculptorul Demo, volum ce cuprinde în el acel ,,taifas” al autorului, purtat, juvenil, cu frumosul condeiesc.
,,Primii fiori”… Prima mea poposire în lumea cuvântului scris, primele mele îndrăzneli literare, în una din cele mai îndrăzneţe şi ele, domenii ale creativităţii umane. Şi toate, dăruite contemporan unui non-stop cultural, prin la fel de curajoasa Editură Muşatinia. De aceea, parafrazând denumirea unui film ,,mare” al lui ,,ieri”, voi şopti mereu: ,,Muşatinia, dragostea mea”. O ,,Muşatinie” dominant spirituală, ca şi Voievodul cu acelaşi nume, turnat, în viziune zaharesciană, din veşnicie şi din bronz, veghind Oraşul multisecular. >>>

Reclame

Predica Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena

Constantin_si_ElenaIubiti credinciosi,
Cand a binevoit Preabunul si Preamilostivul Dumnezeu sa inceteze paraiele de sange, care se varsau din trupurile apostolilor, ale martirilor si ale marturisitorilor Sai si sa dea deplina libertate Bisericii Sale, rascumparata cu Sfantul si Preascumpul Sange al Fiului Sau, atunci si-a ales pentru acest scop, dintre toti imparatii lumii, pe Sfantul imparat Constantin cel Mare si pe mama sa, Elena. Prin acesti Sfinti imparati a adus Dumnezeu libertate religioasa in lume, a slabit paganismul si idolatria si a intarit Biserica si credinta crestina pe pamant.

Sfintii imparati si „intocmai cu Apostolii” Constantin cu maica sa, Elena, erau de neam roman. Tatal sau, imparatul Constantin Clor imparatea peste Galia si Insulele britanice. Dupa moartea sa a lasat urmas la domnie pe fiul sau, fericitul Constantin, ajutat de credincioasa lui maica, Sfanta Elena.

Auzind el ca Maxentie, care imparatea in Roma, face multe nelegiuiri poporului, chinuind pe crestini si daramand sfintele biserici, s-a pornit cu razboi impotriva lui. Desi avea mai putini ostasi ca Maxentie, el isi punea nadejdea in ajutorul adevaratului Dumnezeu, Caruia adesea se ruga, cu toate ca nu era inca botezat. Si iata ca in amiaza mare, i se arata o cruce mare pe cer, cu stele inchipuita, iar dedesubt aceste cuvinte scrise: „Cu acest semn vei birui”. >>>

Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Mihaela OanceaSerată în pădurea piticilor

În pădurea cu pitici,
Nu departe de aici,
Trăia doamna veveriţă
Ce proba mândră altiţă
Şi-o catrinţă înflorată
Aleasă pentru serată.
Astfel că în zori de zi
Invită toţi bobocii
La concertul cu fanfară
Găzduit în zi de vară
De piticii cu târlici,
Cu bărbi lungi şi straie mici.
Pe scenă se perindară
Iepure cu-a sa vioară,
Aricel c-un contrabas,
Doi mistreţi cântând pe nas,
Veveriţa intră-n joc,
La tâmple cu busuioc,
Răspândi dulce fior,
Interpretând din folclor. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina.Lucia.MihalcaSă nu te risipeşti

Cuprinşi de febra spaţiilor vaste,
visul născut din dorinţă
ne-nalţă cu putere, vii, tot mai sus,
înflorind mistic!

Eşti un tumult, o cascadă, o forţă
în adâncimile nopţii suspendate
de muzica şi misterul care
ne umple de extaz,
o dilatare în infinitul din noi!

Cât de departe am pătruns în mister?
Un clocot, o frământare,
un val creşte şi umple totul,
o dulce îmbrăţişare eşti!

Ceva din acele adâncimi
ţi-au zdruncinat temeliile,
ai intrat în imponderabilitate,
simţeai că întregul din tine se destrămă,
trebuia să se întâmple ceva,
ceva profund lăuntric ce te defineşte,
senzaţia sufletului
care vrea să se exprime. >>>

George Petrovai – Meditaţiile lui Moise

Rugăciunea de pe muntele Nebo

Iţi mulţumesc, iubit Părinte,
pentru a Tale multe daruri
în lunga mea viaţă,
ce ani numără douăzeci
peste a sutei împlinire,
scurşi ca-ntr-o-nchipuire
prin legea timpului din viu.
Poruncile în zeci de ani
Ţi le-am urmat după puteri
şi-un bun păstor am vrut să fiu
pentru sărmanii mei evrei,
eliberaţi de voia-Ţi suverană
din faraonica robie
şi-ajunşi prin marea spintecată
în dezolarea din câmpie,
pe unde-n patruzeci de ani
i-am tot purtat cu mic cu mare
ca-n ţara laptelui şi-a mierii
să nu pătrundă orişicare,
ci numai cei ce n-au cârtit
şi după datini Te-au cinstit.
Eu însumi Te-am nemulţumit >>>