Emilia Ţuţuianu – De vorbă cu cetitorii (de presă)

8jpg

desen de Constantin Bârjoveanu

Pornind de la faptul că ,,nevoia te învaţă” ne vedem obligaţi să răspundem cu reversul medaliei sau dacă vreţi cu celălalt obraz, ca buni creştini ce suntem, bolboroselilor veninoase şi jignitoare a unor eterni(eterne) anonimi(e), bolnavi de frustrări în fază, sperăm, terminală.
În tenebrele internetului găsim pitiţi diabolic într-un anonimat ,,democratic” toate scursorile unor minţi schizoide sau refulate sau pline de invidie faţă de unii semeni cu mai multe realizări la portofoliu decât a cetăţeanului-mutant (nefericită evoluţie pentru specie!) care stă ghebos în jilţuri cu ,,democraţia” literă de lege şi biblie a mediocrităţii şi freacă menta aculturală pe site-uri gen feisbuc.
În faţa neputinţei de a face ceva constructiv ,,democraţia” îi dă dreptul ,,să îşi bage nasu unde nu-i fierbe oala” şi să împroaşte slinoasele-i cuvinte în numele libertăţii de exprimare, vezi Doamne!
Filosoful Socrate spune atât de elocvent: ,,pe cei care merg în soare îi urmează în mod necesar umbra, iar pe cei care păşesc prin glorie îi însoţeşte doar invidia”
Căci, cum fierul e ros de rugină, aşa invidiosul e ros de propriul său caracter.
Această otravă a invidiei, ce îi stă pitită în inimă şi caracter, îi pricinuieşte bietului de el (ea) o îndoită durere, prima: întristare în faţa propriei nevolnicii şi a doua: gemete (interioare şi verbale) privind fericirea altuia.
Insolenţa mediocrităţii tolănită în puful dulceag al anonimatului nu are limite în cazul unor astfel de specimene!
Ajuns el însuşi un soi de Mesia atoatecunoscător şi atoateştiutor despre lucrurile Pământului, scuipă scârbit peste munca unor cetăţeni onorabili, dă sentinţe şi elaborează decrete. Se simte grandios de acolo din jilţul lui (ei) puturos cu pc-u’/ laptopu sub nas şi e plin (plină) de satisfacţii umorale mai ceva ca în toiul unei partide de împerechere cu femeia cu barbă! Acesta e portretul unui(unei) virtual(e) anonim(e) internaut(e) băgăto(a)r(e) de seama naţiunii, a cărui(cărei) ,,raţiune” naşte monştri de pitici cu tufe-n cap.
Nu averea, nici numele ilustru al strămoşilor ne fac importanţi, de ,,viţă nobilă”, ci caracterul, reperele morale şi mintea.
Astfel de ,,opere” sunt ca nişte oglinzi: când se uită în ele o maimuţă nu poate privi din ele un apostol.
Doar la personajele dramatice de la tragicii greci întâlnim asocierea acestui rol cu o mască, asociere care exprimă de fapt forma şi semnificaţia individului respectiv. Tot mai mulţi poartă astăzi măşti, care ajung să se identifice cu propriul chip…ca o salvatoare mănuşă. La adăpostul ei se simt (cred ei!) puternici.
Imaginea fiecărei persoane are o configuraţie specifică, unică…Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se împrejurărilor, dar totdeauna timpul scoate la iveală adevărata faţă a fiecăruia.
Ce ar spune regretatul  artist romaşcan Constantin Bârjoveanu privind aceste vremuri?..
Grafica  ce însoţeşte aceste rânduri vorbeşte de la sine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Emilia Tutuianu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Emilia Ţuţuianu – De vorbă cu cetitorii (de presă)

  1. GT zice:

    Mare adevar!.. O zi buna!

  2. Mariana Gurza zice:

    Citind materialul, mi-au venit în minte cuvintele lui Cehov: ”Urât mai trăiți, domnilor!”
    Din păcate, ura, invidia, ignoranța, insolența, au îmbogățit codul CAEN cu o nouă profesie, cea de “postac”.
    Sunt oameni care se consideră importanți, atunci când reușesc să treacă peste bunul simț, și să lovească veninos în cei care încearcă prin decență să lase ceva în urmă.
    Taci o vreme, dar totuși simți că și ignoranța poate fi combătută prin puterea cuvântului, dacă vor înțelege ceva, cei vizați…Important să nu renunți, să mergi mai departe, fără a te lăsa învăluit de praful nociv… Și revenind la Cehov, am selectat câte ceva:
    „Nu vedeam la doi pași, de parcă m-ar fi băgat cineva într-o cutie cu cremă de ghete”
    „La fiecare pas, noroiul vâscos clefăia jalnic sub picioarele mele, cu un suspin sufocat.”

    Mai devreme sau mai târziu, acești postaci, vor culege ce au semănat…
    Respect, Emilia Țuțuianu!

  3. Excelenta atitudine, Emilia Tutuianu Dospinescu.
    Ma bucur pentru tine, ma bucur pentru Melidonium, ma bucur pentru prietenia care ne leaga. Esti condamnata sa scrii, asa ca SCRIE !

  4. doina zice:

    Durerea de măsele şi invidia -spune o vorbă din bătrâni – nu se pot ascunde. Le trădează expresia ce se afişează involuntar pe chip…sau pe chipul-mască. Grimasele ascunse sub un zâmbet, care se vrea candid dar răzbate ca rânjet, sunt efectul unei dureri ce macină mintea defectă, plină de negativ vis-a-vis de pozitiv… Munca, realizările, evoluţia, firescul lucrurilor a început să deranjeze pe tot mai mulţi sedentari care -culmea !!!- ies din inerţie comentând democratic in ziare sau oriunde îşi pot împroşca veninul. Munceşti-deranjezi, faci ceva constructiv- deranjezi, încerci să pui lucrurile în ordinea lor firească- iar deranjezi… Şi-atunci ??? Deranjează în continuare!!! Apa murdară ori se aruncă ori se filtrează !

  5. Recitesc materialul, nu!, excelentul eseu al Doamnei Scrisului Românesc, asupra unei probleme, din păcate prea des întâlnite – neputința intelectuală a semidocților elitisti – ieșiți afară din tranșeele protectoare cu speranța iluzorie de a deveni peste noapte eroi ai vremurilor noi. Citesc și observațiile pertinente ale prietenilor culturii si simt, sincer, un fel de invidie ”pozitivă” pentru ușurința cu care analizeaza fenomenul. În tot ce scriu primează educația, dragostea pentru om, pentru omul nostru de zi cu zi și, prin asta, patriotismul, o meteahnă minunata a Neamului Nostru Românesc. Dar frumusețea și valoarea eseului nu se datorează numai talentului scriitoricesc ce o caracterizează pe Emilia Țuțuianu, ci se distinge și prin profunzimea psihologică a textului. Nimic neobișnuit pentru Emilia, iertare, dar așa îmi place să-i spun, psiholog în adevărata accepțiune a termenului. Lăsând la o parte eseul, eu țin să mai subliniez și marea ei calitate de creator, de conducător, gata oricând să iasă în întâmpinarea celor care îndrăznesc să bată la porțile Revistei Melidonium, sau ale Editurii Mușatinia. Este o adevărată mană cerească să întâlnești așa ceva în vremurile noastre, când impostoratul, neînțelegând adevăratul sens al cuvântului Democrație, își bate joc de ceea ce ar trebui să însemne Libertatea Cuvântului.
    S-o respectăm, s-o iubim, s-o încurajâm să nu schimbe nici măcar o virgulă din minunatul ei caracter!

Comentariile sunt închise.