Adina Dumitrescu – poesis

  sinusoida necontrolată

sinusoida necontrolată
ca dunele vălurite nefăcute
şi azi şi mâine cu urme fugite
în copite de armăsari
cravaşaţi de bastarzi
mi-e sufletul azi.
nici cetini de brazi
cântece de barzi
soc, tei înflorit
nici gândul din soare pitit
nu-mi ridică privirea.
simt inadvertenţa,
papiota cu aţă neagră
plimbându-se nestingherită
peste mulţime.
vidul m-apasă în spate
inima nu mai vrea
nici ea, greutatea.
zicea cineva, de vină-i neştiinţa de carte,
imoralitatea.
ba mortalitatea târâtă după ea >>>

Reclame

Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Mihaela OanceaMotanul Ioachim (Seara, la ţară)

Bucătăria de vară
Seara-ascunde o comoară:
Ioachim face năut,
Sarmale-n vase de lut,
Fierbe laptele-n ceaun,
După obicei străbun,
Mămăliga-i aburită,
Recent luată de pe plită –
Ospăţ din plin meritat
De motanul cel bălţat.
Peste tot e rânduială,
Nu-i treabă de mântuială!
Ioachim e chibzuit,
Ceva învăţând de mic:
Ce face-omul gospodar – >>>

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina.Lucia.MihalcaÎn urma noastră

Adânc, în lumina lunii
şi-a ceţii curgătoare-n valuri,
un gând legănat persistă,
invadând strălucirea amintirilor,
din oglinzile de-argint.

Peste ţărmurile mării
ecoul cântecului lunecă
interludii romantice ale dansului,
lumină aurie în priviri,
spirală de zâmbet,
tresărire rămasă, urme de paşi
şi fiecare clipă de vis
noi constelaţii
fără bariere în inimile noastre. >>>

George Petrovai: Mila – valoros sentiment creștin și atotuman

Adevărat zice proverbul că sătulul nu crede flămândului. Tot așa, cu rare excepții, bogatul nu crede săracului. Ba cel mai adesea, cu cât cineva are mai mult, cu atât devine mai hapsân și mai fără inimă, iar nobile sentimente ca mila, iertarea, altruismul și iubirea semenilor, niciodată nu fac casă bună cu apucăturile celui pus pe căpătuială…
Urcarea pe scara civilizației în decursul istoriei sale, nu l-a învățat pe om să devină mai uman. Dimpotrivă, gradul de civilizație și fondul sentimentelor atotumane sunt în majoritatea cazurilor pe poziții antagonice, căci, de regulă, un om de lume își va râde de slăbiciunile altora și se va jena de propriile sentimente!
Creștinismul, prin exemplele și învățăturile Mântuitorului Iisus, ne ajută să fim mereu aproape de săraci (inclusiv de cei săraci cu duhul), de bolnavi și nefericiți și ne îndeamnă stăruitor să nu ne disprețuim semenii, ci să ne fie milă de bogați și să-i ajutăm să se smerească, doar în acest chip ei având șansa să-și depășească trufia și suficiența.
Adică, prin sentimentele de iubire și milă, sentimente care curăță inimile și le leagă în buchetul fraternității, avem privilegiul să înțelegem starea de nefericire a acelora ce-și construiesc fericirea lor șubredă pe adunatul averilor pieritoare. >>>