Zilele municipiului Roman la Biblioteca George Radu Melidon

Reclame

Mihai Horga

Mama Nata

Mama Nata, vă admir
Ca pe scumpa Cazimir
Cazimir Otilia
Ah, ce suflet blând avea…
Ea, în lumea gâzelor,
Era Zâna Zânelor
Şi-a mai fost Emil Gârleanu
Care şi-a cântat aleanu
Într-o altă lume sfântă
A celor ce nu cuvântă…
Nata-lumea celor mici
Pui de om, puri, gâgâlici,
Vă citesc cu încântare
Nevinovată candoare
Că aveţi o misiune
Cum nu e alta, pe lume
De-a sădi în inimi mici
Drag de carte, cu lipici
Ca să crească mari, voinici!

Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Mihaela OanceaMoş Martin e de poveste!

Toporaşul aromat
Dimineaţă a-ntrebat:
,,Cine este cel mai tare
Din pădurea asta mare?
Vreau şi eu amu a-l şti
Să îl pot blagoslovi,
Domnul să îl ocrotească
În taină împărătească!”
Mulţi se crezură în stare
De aşa mare onoare
Şi astfel se lăudară
Între ei, în dumbrăvioară.
Prinse şi Martin de veste,
Că şi moşu-i de poveste
Şi-şi făcu loc printre ei
Vorbindu-le cu temei:
,,Nu ştiţi oare cine este
Mai tare pe aste creste?
Fagure dulce de miere
Eu mănânc şi prind putere! >>>

Irina Lucia Mihalca – versuri

Începutul şi sfârşitul

– Când plângi?- te-am întrebat,
privindu-te acum.
– Niciodată când zâmbesc, am plâns
simţind că te pierd, pierzându-mă!
– De ce-ai plâns,
care parte din tine a plâns?
– Cea care te dorea demult,
cea rănită,
sunt şi acel pe care l-ai simţit.

Cu-mbrăţisări mari ca de trestie,
marea leagă malul, cu boabe mici de nisip,
în calea ei, o dulce mişcare în ritm infinit.

Eşti o pasăre călătoare
spre ţărmurile veşniciei, acolo unde
lumea devine parte din tot,
îngerul-copil rătăcit, prin timp, în uitare,
o lumină a stelelor adusă aici,
o scânteie coborând Cerul şi pe-acest tărâm. >>>

Marian Hotca – versuri

Marian HotcaÎntuneric

Depărtarea ca un obraz de copil
închide în glasul ei pal şi livid
cascada învolburată de lumină;
mi-e umărul mai greu de întuneric
şi carnea mai fierbinte de durere.

Văd turmele înflăcărate ale nopţii
cum bătătoresc în copite
aurora desfrunzită a trandafirilor.

Mi-e sufletul un izvor tulbure
prin care curg apele timpului
neîmblânzit, mi-e inima o umbră
de furnică şi spaima un munte încreţit
ce coboară aproape spre infinit;

Dar tu, negru al nopţii eşti brăţară
plină de smoală aşternută vara
peste universul meu indeterminat. >>>

Veronica Balaj – Pasărea cu cioc vitriolat

Veronica BalajO pasăre cu cioc vitriolat ţi-a sorbit răsuflarea. Privirea.
Putea fi o solie de bine dar ea, trimisă de nu se ştie unde s-a izbit de lumina ochilor tăi. De lumina din ornicul vieţii tale. Fiecare celulă îşi are un timp de lumină cronometrat cât să reziste ştiinţific. E clar. Dar viaţa e ceva cu mult mai complicat.
Pasărea nevăzută de noi, doar de tine, a furat lumina încrederii tale că bine. Aşa spuneai chiar cu câteva minune înainte să apară lighioana, că-ţi este bine. Exact aşa. Te mirai şi tu. Binele s-a spulberat brusc. Pasărea veninoasă a făcut ca timpul să se rotească derutat.
Acele ceasornicului se-nvârteau invers.
Îmi era cald. Şi slăbiciune şi îngheţ în mine. Jumătatea de univers nevăzută, bănuită uneori, se făcu hău.
Stop! Stop cardiac! Strigă asistenta. Începe o luptă cu secundele. Le rechemăm! Să revină. Secundele, timpul înseamnă viaţă. Însângerate, tremurătoare, golaşe, obosite, oricum să fie dar să ţi se dea dezlegare să le numeri din nou.
Aerul e strivit sub presiunea speranţelor noastre. Scrâşneşte speranţa în mine, în medicii care luptă.
Secundele trebuie înduplecate să revină la tine. Dumnezeu trebuie înduplecat de inimile noastre care bat într-o disperare sufocantă. Clipa izbăvitoare o promit cerului. >>>

Alexandru Spătaru – versuri

Drumul piramidelor

Mi s-a îngăduit comanda
în maşina timpului
şi am ales programul
pentru saltul înainte.

Am vrut să aflu
cum arată piramidele
în lumea de apoi.

Când am ajuns
la finele călătoriei,
într-un ungher al sinelui
o stranie lumină a înviat
de neînţeles imagini.
Şi, dintr-odată,
mi-am dat seama
că fiinţele bizare
ce m-au întâmpinat
mi-s cunoscute,
oare de unde şi de când?

M-au întrebat nedumerite:

„Chiar nu-ţi mai aminteşti
cum piramidele acelea,
ce-acum le cauţi pe aici,
de multă, multă vreme
le-am trimis pe Terra?” >>>