Titi Nechita – versuri

Nostalgii de primăvară

Pe sub razele de soare
Ce se scaldă la izvor
Au ieşit de prin cotloane
Mii de gâze, un covor!

Tii, ce adunare mare
Se întinde pe răzor!
Astăzi este sărbătoare
Şi la mine în pridvor.

S-au îngrămădit la soare;
Locuri? Nu ai să găseşti…
O fi poate vreo serbare!
Nici nu ştii ce să gândeşti.

Tot felul de colorituri,
Umblătură-n sus şi-n jos,
Unii îşi fac acareturi,
Alţii stau privind sfios.

Pe un ram mai aplecat,
Miraţi, poate ca şi noi
S-au oprit chiar din cântat
Şi privesc doi piţigoi;

Iar alături, pe uluc
Tot umflându-se în pene
Stă un guguştiuc năuc
Şi priveşte printre gene.

Ce-o fi astă plimbăreală
Ce pe loc îl fermecă?
Neavând vreo bănuială
Îşi luă zborul şi plecă.

Am rămas doar eu nostalgic
Să privesc aste alaiuri
Cum aduc tăcut şi magic
Primăvara peste plaiuri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Titi Nechita și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.