Mihai Horga – Şase veacuri de credinţă

Prea Sfântă Episcopie
Împlineşti ani-şase sute
Muşatină ctitorie
Fericită senectute!

Ţi-ai aşezat temelie
În ,,Cetatea de Pământ”
Romanului, eşti făclie
Venerat aşezământ…

Alexandru Cel Bun-Domnul
Te-a zidit cu umilinţă
Că aici îşi doarme somnl
Mama sa, întru credinţă! >>>

Reclame

Gheorghe A.M. Ciobanu – Fața nevăzută a Istoriei în roman: Florin Vasile Bratu

Florin Bratu

Florin Vasile Bratu

Florin Vasile Bratu (n. 23 martie 1942, Roman), absolvent al Liceului „Roman Vodă” din Roman, apoi al ASE București. Debut publicistic în 1961, cu fabule, în revista „Urzica”. Debut în volum, cu poliecer-ul O legătură ciudată,(1982) la Editura Junimea din Iași, urmat de romanul Un manuscris de ocazie (1985), la aceeași editură. Au urmat volumele de poezie: A murit un popor. Versuri amare (2010), Povara drumului închis. Pamflete cordiale (2011), Durerea veșnică a neîmplinirii. Convorbiri. (2012), la Editura Medialux, București, Lacome poveri. Versuri amare, Sine ira. Convorbiri. (2013), și volumul de teatru Femei, femei… (2013), la Editura Crigarux. Premiul pentru Poezie „Clepsidre irizate – Max Blecher” și Trofeul „Nisiparnița 2013”, pentru volumul Sine ira. Convorbiri, acordate de Societatea Culturală Clepsidra și Școala gimnazială „Mihai Eminescu” din Roman, 13 ian. 2014. Membru al Societății Scriitorilor din județul Neamț.

Fața nevăzută a Istoriei în roman – Gheorghe A.M. Ciobanu

O apariție recent a poliscribului Florin Vasile Bratu, apartenent in tutto, așezării mușatine a Romanului, este cartea Drum închis – un roman ce „ne deschide ochii”, cu măiestria-i caracteristică, asupra „feței nevăzute” a istoriei. După ce, nu de mult, ne-a înfiorat cu lira sa poetică și cu o cortină acidă, comedia Femei, femei …, ce se vrea a fi mereu deschisă, acum ne cutremură cu acest roman triadic, ca o realizare curajoasă de „ecran lat”, nu despre un „Ave, Homo”, ci un „Vae Omenire”; prima ca „pâine și circ”, iar cealaltă, ca un ecou al celor spuse de Eminescu și parafrazate de noi: Nu cerceta aceste legi/Că nu ți-e bine, de-nțelegi.
Romanul ce-l aveți în față nu e un Muzeu de Istorie, ci un zbor al unor Muze, care și-au purtat și cunoașterea, ca și sensibilitatea lor, pe coridoarele mozaicate cu dale de timp. De aceea, popăsuirea acestor rânduri va zăbovi, mai puțin la et in … Historia ego – zăbavă de care autorul dovedește totuși o acuratețe „pe viu” – ci vom împărtăși la toți bucuria de a fi în preajma unui condei nepereche. Un condei-telescop, ce știe „azi”, a reconstitui un „ieri” și a prefigure un „mâine”, dovedindu-se că Românul e născut nu numai ca un bun poet, ci și ca un necesar prozator de istorie trăită. >>>

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina.Lucia.MihalcaLasă-mă să fug

Oglinda ne devoalează călătoria fără sfârşit,
– tempus edax rerum –
sub culori pânza, adevărată imago mundi,
se risipeşte toarsă, depanată şi destrămată de moire.
Ştii că te cunosc, îţi simt inima,
cum ai putea să te-ascunzi, să stai departe,
chiar de-ai fugi sunt în tine, cu tine,
oriunde te voi găsi. Poarta este deschisă.
Prin aripa Ledei, divinul Ianus ne-a contopit
în mişcătoarea apă dătătoare de viaţă a naiadelor.

Coloană cosmică, timpul sacru dispare-n noi,
prin arborele sefirotic, lacrimi, suspine, urcă-n cer,
într-o spirală labirintică, triada ne va naşte
libertatea iubirii pe-ntreg cuprinsul
celor şaizecişipatru de careuri ale lumii.
Printre obstacole, cu mine şi-n moarte eşti,
nu doar în pierdere,
în semnele hieroglifice ale timpului
vezi trecerea un etern câştig,
o zbatere, fiecare trăire te sfâşie,
văzduhul înseninat se-nveşmântă
în frumuseţe şi neîncepută lumină,
acum simţi, nu mai vrei să-nţelegi nimic,
– o armonie de nedescris, de nedescris –
parcă totul se năruie în absenţa mea,
o stare de confuzie te copleşeşte,
totul se-opreşte, pulsaţie între viaţă şi moarte,
în fiecare gest o culme regăseşti,
inima-ţi pleacă spre mine şi nu-ţi mai aparţii,
ştii că de noi avem nevoie, nu poţi să mă ascunzi. >>>

Catren umoristic Marin Toma

scriitorul marin toma inconjurat de deputatlt  Dan Stefan Motreanuin dreapta si R[ducu Filipescu ,presedintele Consiliului judeţean Călăraşi

scriitorul Marin Toma inconjurat de deputat Dan Stefan Motreanu in dreapta si Raducu Filipescu, presedintele Consiliului judeţean Călăraşi


Recent, poetul dorului și al iubirii eterne, Marin Toma, fondator și redactor-șef al revistei literare ,,Dor de Dor”, alături de președintele Consiliului Județean Călărași, Răducu Filipescu și de deputatul Dan Ștefan Motreanu, la propunerea primarului Ion Iacomi și cu susținerea membrilor Consiliului local, a fost declarat cetățean de onoare… înmatriculat cu acte în regulă al comunei Dor Mărunt; o recunoaștere pe deplin meritată a contribuției acestuia la mișcarea culturală națională, un nume care va servi ca model pozitiv și desigur, unul de urmat localnicilor din generațiile mai tinere,… mai în etate și nu numai! Felicitări!

Onorabila triadă sau… Trei, Doamne și toți trei!
Motto: ,,Cu onoarea nu se fac compromisuri”. (Napoleon Bonaparte)
…Două ,,gălbenele”, iată, lângă… firul de ,,garoafă”!
Scribului cu suflet mare, cum spuneam și altădată,
Fiindcă ține la onoare… (să-i rămână nepătată!)…
I-a fost… (bine!)… reperată (!) cu zapiscă și parafă!

D.M. Gaftoneanu, Botoşani, mai 2014

Titi Nechita – versuri

Nostalgii de primăvară

Pe sub razele de soare
Ce se scaldă la izvor
Au ieşit de prin cotloane
Mii de gâze, un covor!

Tii, ce adunare mare
Se întinde pe răzor!
Astăzi este sărbătoare
Şi la mine în pridvor.

S-au îngrămădit la soare;
Locuri? Nu ai să găseşti…
O fi poate vreo serbare!
Nici nu ştii ce să gândeşti. >>>

George Petrovai – Meditaţii asupra condiţiei omului modern

1.Chiar se poate rezolva orice cu ajutorul banilor?

Părerile despre rolul şi importanţa banilor sunt împărţite. Un economist va susţine – şi pe bună dreptate – că e de neconceput o economie modernă fără circulaţia sănătoasă a banilor, adică fără “sângele” acesteia. În acelaşi timp un excentric, un ascet sau un credincios fervent îţi va demonstra – şi tot pe bună dreptate! – că banii sunt sursa celor mai mari nefericiri şi că se poate trăi mult mai bine cu bani mai puţini, iar la limită chiar fără ei.
Când venea vorba de bani, marele gânditor Petre Ţuţea obişnuia să citeze opinia justă a unui preot original: “Banul”, spunea acesta, “este o scară în dublu sens. Dacă îl foloseşti pentru a-i ajuta pe alţii, scara te duce la ceruri. Iar dacă îi acumulezi doar pentru tine, scara te duce în iad…”
Greu se trăieşte cu bani puţini, şi e nevoie de multă credinţă şi voinţă pentru a rezista tentaţiei devenită obişnuinţă, de a face rost de bani prin orice mijloace: furt, escrocherie, tâlhărie, prostituţie etc. Cu adevărat înţelept şi vrednic de stimă este cel ce ştie să ducă un trai simplu şi modest, altfel spus un trai plăcut lui Dumnezeu.
Dar câţi dintre noi se mai arată preocupaţi de curăţenia lăuntrică a “vasului”, atunci când viaţa clocoteşte în jur în goană nebună după o felie cât mai consistentă din tortul otrăvit al plăcerilor?! Carpe diem (“Nu lăsa ziua să treacă” sau, după caz, “Trăieşte-ţi clipa”)! Iată formula magică căreia i se închină ambiţii, pasiuni şi averi nemăsurate, o formulă îndemn, şi rugăciune, şi poruncă, în malaxorul căreia viaţa şi moartea se unesc pentru a zămisli ura, minciuna, lăcomia şi cruzimea. Dar cum poţi să-ţi trăieşti clipa fără bani? Iată de ce se aleargă, se aleargă neîncetat după bani. Şi în această goană nebună, cine mai ia aminte la conţinutul anticreştin al lui “Trăieşte-ţi clipa”?… >>>