Maria Diana Popescu: Eurovisionul, un atentat la morala creştină

Nu mai există nici un dubiu! Puţin cîte puţin, omenirea este aruncată în prăpastie, iar Europa derapează inconştient pe propria şosea înceţoşată. O confirmare de ultim moment, din noianul ultimilor ani, o reprezintă transsexualul căruia i s-a dat premiul Eurovision 2014, pentru că purta barbă şi rochie. Sordid şi dezgustător! Un atentat îndreptat împotriva creştinătăţii şi moralităţii. Votul celor de acelaşi fel i-a fost de-ajuns ca să urce pe podium, semn că aceştia s-au înmulţit prin virusare şi reprezintă un real pericol pentru generaţia tînără a planetei. Sînt uluită! Nu pentru că România n-a cîştigat, ci pentru că de pe trambulina anuală a Gogoşeriei Internaţionale Eurovision aterizează în lumea normală, cu imaginea lor degradantă, deviaţii-sexual, hidoşenia, răul şi urîtul. Marii păpuşari nu-i trimit la tratament, ci îi replantează, umplîndu-ne viaţa cu dezgust. România ar trebui să se retragă din această competiţie bolnăvicioasă, cum a procedat şi Turcia. Eurovision nu mai este de mult o întrecere între valori, ci o parodie care încurajează non-valorile, mai nou şi deviaţii-sexual. De pe scena Eurovision se aruncă în ochii lumii o etalare jenantă a degradării, ce nu se poate deosebi de orientarea politică a continentului. Una e să-i tolerezi sau să-i îndrumi spre tratamentul psihic adecvat, alta e să-i urci pe scenele internaţionale ca model propagator al decadenţei.
Capitalismul înseamnă exploatarea celor mulţi, mafie şi corupţie la nivel înalt
Eurovisionul cîntă pe acelaşi ton cu declaraţiile lui Dmitri Rogozin, cu invazia americană în ţările lumii, cu noua ordine mondială, unde Ucraina pare a fi frontiera finală a expansiunii S.U.A. în lume, din postura de Putere mondială, asumată după cel de-Al Doilea Război Mondial. De aici şi frenezia distrugerii, cu ultimele încercări, a celui mai puternic adversar. Dar, viaţa noastră n-a fost ameninţată nici de ruşi, nici de americani, ci de adunătura politică postdecembristă pe care am tolerat-o ca simpli spectatori timp de un sfert de veac, asistînd pasivi la înstrăinarea avuţiei naţionale. A fost şi este ameninţată de slugărnicia şi supunerea clasei politice în faţa Occidentului. Vînzarea Ţării cu tot cu resurse naturale şi cu obiectivele industriale nu înseamnă capitalism, ci mafie şi corupţie la nivel înalt. Acum cînd Dmitri Rogozin a făcut României prima declaraţie virtuală de război din istoria omenirii, cu toţii se erijează în mari patrioţi. Deşi în timpul domniei acestor dictatori capitalişti, brandul României, desăvîrşit de părinţii noştri cu trudă şi sacrificii, a fost mototolit ca o hîrtie de maculator şi înghesuit în băncile puterilor mondiale. Să nu-l uităm pe Patapievici, de pildă, care, în marea sa operă denigratoare, compara relieful Patriei Române cu un rahat, al cărui moţ este tocmai vîrful Munţilor Carpaţi. Uluitorul intelectual întăreşte rîndurile elitei instruită să promovează genul de internaţionalism-pornografic, premiat de preşedintele Ţării.
Partidele cu un mesaj naţionalist şi ultraconservator cîştigă teren în Europa şi în lume
Capitalismul abia mai respiră, liberalismul european pare compromis şi la noi şi peste graniţă. Pe fondul mişcărilor identitare din Europa, partidele cu un mesaj naţionalist şi ultraconservator pe înţelesul mulţimilor, cîştigă teren în ţările afectate de criză. Fără să ne dăm seama am devenit martorii renaşterii ideologiei naţional-socialiste, nu doar în Europa, ci pe întreaga planetă. Unii analişti de talie mondială vorbesc despre întărirea şi răspîndirea „populismului de dreapta” şi despre faptul că forţele divizatoare s-au înmulţit în Europa, anihilînd proiectul Europei Unite (Theguardian). Vîrfurile politice ale unor ţări europene au făcut istorie prin ideologiile lor naţionaliste deosebit de dure, exprimate în Parlamentul European. Sondajele de specialitate prezintă o creştere rapidă a adepţilor mişcărilor extremiste de dreapta, mai ales în rîndul tinerilor sub treizeci de ani. În contextul războaielor de la orizont, dar şi al crizei financiare acute din Zona Euro, ideologiile totalitariste ale trecutului ar putea deveni din nou atractive, funcţionale şi, sine die, soluţie unică de supravieţuire. Danezul Steen Jakobsen, analist la Saxo Bank, prevedea încă din 2012 „o posibilă revenire a ţărilor europene la regimurile comunist şi fascist”, date fiind şomajul, sărăcia şi acumularea frustrărilor identitare şi sociale, care au indus o radicalizare a populaţiei şi orientarea către formaţiunile de extremă stîngă şi extremă dreaptă. Urmărind îndeaproape evoluţia principalele state europene, vom observa acumularea unei frustrări identitare, creşterea nivelului de intoleranţă faţă de străini şi rasism. Nemulţumirile europenilor sînt legate în mod special de modul de funcţionare a Uniunii Europene.
Românii nu vor mai tolera multă vreme amestecul străin
Patrioţii şi eroii istoriei noastre se răsucesc în morminte, date fiind fericitele evenimente, implantate silnic cu eforturile capitaliştilor români şi străini. Peste tot în Europa s-au redus cheltuielile cu distracţia, numai poporului român, ţinut în sărăcie şi panică permanentă, i se organizează petreceri în limbajul unui realism sumbru! Plini de năduf, românii abia „aşteaptă” 4 iulie, Valentines’s Day, Halloween şi alte matrapazlîcuri decadente, oferite de către preafericitul Occident, ca bonus pachetului de sarcini, menit să arunce peste bord credinţa, cultura şi tradiţia poporului nostru. Deşi Ziua de 9 mai are o semnificaţie deosebită pentru România, anul acesta s-au împlinit 137 de ani de la Proclamarea Independenţei României, ziua Europei a confiscat imaginea istoriei noastre, fiind sărbătorită cu sarmale, concerte simfonice şi populare, porumbei şi douăzeci de fanfare internaţionale, aduse numai în Bucureşti, dar şi alte giumbuşlucuri cosmopolite, amintindu-se, numai în treacăt, de Ziua Independenţei şi Ziua Victoriei împotriva nazismului. Gălăgia şi parada zornăitoare de pe străzile Patriei nu vor putea acoperi niciodată glasul Istoriei României, nici starea jalnică a naţiunii, înhămată de clasa politică la căruţa capitalismului machiavelic şi distrugător. Românii nu vor mai tolera multă vreme amestecul străin, care a detonat economia românească, a confiscat suveranitatea statală şi imaginea României în lume. Nu putem transforma Ziua Istorică, în care patrioţii români au cîştigat cu sînge independenţa României, într-o sărbătoare artificială a aservirii României intereselor străine! De cînd cu schimbarea polilor de putere în rîndul civilizaţiei occidentale, de cînd aleşii îşi fură căciula între ei, furînd, totodată, şi căciula poporului, marea cultură românească, suveranitatea şi identitatea naţională sînt obligate a recunoaşte, scrîşnind din dinţi, întîietatea şi hegemonia culturilor invadatoare. Dacă întrebi un adolescent ce se sărbătoreşte la 9 Mai, îţi va răspunde: ziua Europei. Nu, dragi tineri români! Prin asimilare, apropiere, prin impunere, a fost trecută în agendă şi ziua Europei.
Boia, istoricul preferat al consilierului personal al prim-ministrului României
La fel procedează şi profesorul Lucian Boia, despre care György Frunda afirmă că este istoricului său preferat (ştie el de ce), cînd dă bice din nou antiromânismului în cărţulia „Primul Război Mondial – Controverse, paradoxuri, reinterpretări.” Pentru unele afirmaţii şi aberaţii inserate în pagini, autorul a afirmat că nu are nevoie de dovezi şi argumente. Din nou, „ştie el de ce”. Sinonimie perfectă! Aşadar, 9 Mai este în istoria poporului nostru Ziua Independenţei României. La 9 Mai 1877, Parlamentul Ţării a proclamat „Independenţa absolută a României”. Mihail Kogălniceanu, prim ministrul de atunci a declarat oficial că „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. În acea zi istorică, în jurul clădirii Adunării, bucureştenii s-au strîns în număr mare, manifestînd pînă tîrziu, lor alăturîndu-li-se „vreo mie de studenţi”, după aprecierea lui Nicolae Iorga, cu toţii purtînd drapele şi torţe aprinse, cîntînd „Deşteaptă-te române!”. În aceeaşi zi de 9 mai 1877 au avut loc manifestaţii de bucurie în mai multe oraşe ale ţării. Se împlinea un vis pentru care, secole de-a rîndul, se vărsase sînge românesc şi au murit eroii cei mari ai neamului nostru. Tot pe 9 Mai se sărbătoreşte în lumea întreagă Ziua Victoriei, dată care a marcat încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, prin înfrîngerea definitivă de către Aliaţi a Germaniei naziste. Ziua de 9 Mai este un simbol al izbînzii raţiunii împotriva forţelor violenţei şi iraţiunii care întunecaseră cerul lumii. Mai apoi, Ziua Europei!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Maria Diana Popescu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.