Irina Lucia Mihalca – Las lumea să treacă prin mine

Privesc tacută, în ploaie,
mormintele luminate prin cimitir,
las lumea să treacă prin mine
în sunetul grav al clopotelor trase rar,
memoria persistă, doare,
dispariţia şi revenirea mă bântuie uşor,
chiar dacă de mult timp plecaţi,
sunt cu mine încă,
feţele lor se-ascund, zâmbind,
în spatele oglinzii,
prea multe păsări cântătoare
şi-atâtea zgomote amestecate în depărtare.

În linişte, mă rog, pentru ei,
pentru iertare, lumină, senin şi iubire,
eliberaţi sunt din lumea aceasta a durerii.

Cu păsările, în noapte,
– bel canto –
intră adevărul nostru,
Lumină din Lumină, “Hristos a Înviat!”

20 apr 2014

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Irina Lucia Mihalca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.