Burgul transilvan – Ovidiu Cărpuşor

Burgul transilvanOvidiu Cărpuşor este un artist care caută mereu în el însuşi noi faţete, îl plictiseşte să se repete şi încearcă să nu devină unilateral. El nu suferă de prejudecata unităţii stilistice, atât de înrădăcinată în mentalitatea multor artişti şi care ajungând obsesie, provoacă inhibiţii. Un spirit neobosit, mereu în căutarea unor noi soluţii şi drumuri artistice, ce refuză cantonarea într-o anume manieră sau tip de expresie plastică, defineşte investigaţiile sale. El s-a afirmat deopotrivă în domeniul picturii, al graficii, al artelor decorative sau al iconografiei. Incredibila sa vitalitate şi putere de muncă este evidentă atunci când parcurgem lista activităţilor în care este implicat: specialist în restaurare atestat de MCCPN, teoretician al artei, designer de interior, participant la diferite cursuri de Drept muzeal, Constituţional, Umanitar, Internaţional, de Management muzeal, al firmei, resurselor umane, etică în afaceri, de teoria organizaţiilor, marketing, metodică şi pedagogie, etc.
Beneficiar al unor Burse de performanţă şi de merit în timpul studiilor, doctorand şi absolvent de Master şi Facultate de profil la Universitatea Naţionala de Artă Bucureşti şi Sibiu, cu nenumărate atestate şi diplome obţinute cu ocazia participării ca organizator şi coordonator al unor programe artistice şi festivaluri de artă derulate în diverse ţări pentru promovarea imaginii României în lume, având la activ reuşite lucrări de restaurare atât în ţară dar şi în străinătate (la Roma,Veneţia, Milano, Viena), Ovidiu Cărpuşor se afirmă cu consecvenţă şi ca artist plastic. A obţinut premii la Saloane de caricatură, la Concursuri internaţionale de pictură şi participă în mod constant, din 1999, la Expoziţii în ţară şi străinătate, nelipsind de la nici una din ediţiile Salonului Judeţean Braşov având la activ peste 120 de expoziţii personale (incluzând-o şi pe cea cu caracter permanent din incinta Transilvania Art Gallery din Braşov). Tenacitatea artistului este vădită într-o abundentă productivitate de atelier şi relevă o autentică natură de pictor, la care lupta cu materialul liniar şi cromatic este doar masca unei acerbe lupte cu sine. Pictura lui celebrează impactul pe care-l are cu realitatea interioară şi exterioară, devenind reflexul unei viziuni în care totul este integrat unui sistem dinamic, unei deveniri neîncetate. Ca privitori la creaţia artistului, percepem ecourile decantate ale experienţei sale existenţiale, în ritmurile şi în efluviile energetice ce-i străbat tablourile, mobilizând liniile, electrizând culoarea şi transformând cel mai anodin motiv într-un fapt intens plastic. Indiferent de stilul abordat de-a lungul vieţii sale de creator, Ovidiu Cărpuşor face o pictură care expune doar o parte din elanul dezlănţuirilor gestice şi bătăilor care se dau între impulsul spontan al inspiraţiei şi rigoarea ordonatoare a imperativelor estetice. Artistul este şi în pictură aşa cum este în toate aspectele vieţii sale: are capacitatea de a se înnoi permanent, de a intra în competiţie cu propriile-i recorduri, de a se provoca continuu. El pare să caute sau să pândească ivirea acelei teme pe măsura instrumentelor sale îndelung verificate. Pentru cel care i-a urmărit creaţia de-a lungul timpului este însă limpede că finalitatea ei este plăcerea estetică, bucuria pură a retinei, confortul sufletesc al privitorului. Ovidiu Cărpuşor este un ludic, el pleacă de la valorile afirmative ale vieţii sufleteşti, atitudinea faţă de artă fiind una de onestitate fertila şi în acelaşi timp de joc. Tipul său de gândire este unul al bucuriei şi speranţei. Intr-o epocă a unei intense comunicaţii fiecare artist simte necesitatea integrării sale în cultura vizuală contemporană, animată de circulaţia motivelor, formelor şi ideilor plastice actuale. În ideea de comunicare, apariţia albumului care prezintă creaţia lui Ovidiu Cărpuşor confirmă extrema actualitate a demersului său, forţa de impact pe care o exercită opera sa, îmbinând o poezie profundă cu pasiunea analitică ce distruge neîncetat forma şi sensurile pentru a le recompune mereu cu o fervoare aproape clasică. Ca şi într-o expoziţie, într-un album bine făcut, tablourile se luminează unul pe altul, colaborează între ele, vin unul în întâmpinarea celuilalt, realizând împreună ceea ce se obţine rareori chiar pe o simeză: aura unui artist, mai valoroasă în sine decât toată opera adunată la un loc.

Veronica Bodea Tatulea

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Ovidiu Cărpuşor și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.