Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Cocoşul imprudent

Cocoşul, cu cizme noi,
Mergea ţanţoş prin trifoi,
Pe sub nuci cu umbra deasă,
Parcă-şi căuta aleasă,
Cu vestonul încheiat –
Se vedea că-i aranjat!
Unde se-ndrepta, nu ştim,
Dar acum vă povestim
O păţanie de-a sa
Şi-om avea ce învăţa!
Cum păşea cu-alean, hai-hui,
Pe sub ia cerului,
Deodat’ văzu în cale,
Roşie, ispititoare,
O tufă cu boabe multe:
Moi, zemoase şi mărunte,
Iară el, necugetat,
Pe nimeni n-a întrebat,
Din fructe a-nfulecat,
A mâncat pe săturate,
Poamele cele ciudate,
Ca apoi să îl apuce
Chinuri mari, mai să-l usuce!
Nu se ţinea pe picioare,
Nici că mai vedea în zare,
Ochii-o dată şi-i roti,
Apoi de el nu mai şti!
Când cerul fu înstelat,
Se trezi înconjurat
De-un motan şi de doi cuci
Ce-l duseseră sub nuci,
Aşteptând doctor să vină
Şi blânda mamă găină.
Cinci zile zăcu în pat,
De familie-ajutat
Şi jură, păţit recent
Să fie de-acum prudent!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihaela Oancea și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.