Mihaela Oancea – poeme pentru copii

Rostul unui papucel

Chiar deunăzi, Aurel
Îşi pierdu un papucel,
Alergând în zori de zi
Cot la cot cu fluturii.
Necăjită şi cu treabă
Mama-l căută prin iarbă,
Prin uluci şi pe sub pod,
Haina-o murdări de glod.
N-avu spor şi-apoi se duse
Sus, în pod, şi-aduse fuse
Ca să toarcă în pridvor
Da’-i strigă acuzator
Să se joace mai uşor,
Să fie şi el atent,
Potolit şi mai prudent.
Şugubăţ privi spre cer,
Gânditor cum nu-i de fel:
,,Ce e un papuc, măi Soare?
De ce-atâta supărare?
Ştii şi tu la fel de bine
Că papucii nu-s de mine.
Desculţ simt iarba mai moale
Şi-a pământului cântare,
Miros de copilărie,
Vara-n crâng şi toamna-n vie!
Albinele-s încălţate?
Ba deloc! Şi ele toate
Zumzăie de fericire
Împlinind a lor menire.
Uite-o rază cristalină
Ce-mi dă-n dar o mandolină
Să cânt de-acum pe strune
A vieţii dulce minune!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihaela Oancea și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.