Adina Dumitrescu – poezie

creanga mea

creanga mea
se îngreunase de petalele
neverosimil de mari şi de roz
în fiecare zi ocupam câte-o floare
îmi făceam loc dând deoparte saci de polen
m-aşezam. Mă hrăneam cu nectar aromar
de interior
nu vedeam feţele schimonosite
securile-n trecerea lor prea aproape de mărul
prea populat, maculat de vrere.
era mult prea devreme pentru culegere, furt de fruct, uzufruct
tăiere de crengi cu mere în facere.
nici nu ştiu cum de eu am îndrăznit, aşezându-mă
pe creangă să ocup, ce nu era de ocupat
de fapt fugeam, mă ascundeam acolo de unde
nu vedeam, nu voiam să-mi înnegresc visurile
îmi ascundeam laşităţile
ca şi când ar fi sosit timpul uitării
sau ridicării la poarta cerului.
creanga supusă, aplecată
ocupată de mine mă accepta şi aşa
cu seceta râsului instalată
mintea golită, spălată, rece.
o făcuşi lată, perfecto! parcă tot dai în primire, dai să fugi, te decapitară lingăii,
vânzătorii de ţară cu patalama de eliberatori, monştri croitori de destine,
latrinele pe cale de dispariţie?
te-ai aşezat pe un loc
deja ocupat.
jos cu tine! miroase tot a furt calificat prin acoperire
struţul, drăguţul, profesor ţi-a fost la ascuns de mărgele.
cobor pierită, unde, unde să găsesc locul să m-aşez pe durere?
mă preling pe tulpină, deconcertată bâjbâi
fără căpătâi, tai rasa, sus sunt acoperită de nor,
nu-mi văd vitelinul, al doilea, l-o fi pus soarele la munci
atunci simt creanga săltată, eliberată de mine.
bineee! e chiar bine
spre cine se uită?
încolo, încoace, după cum bate vântul.
aşa voi face!
vin dinspre pădure pasări
din deal puf de podbal
dinspre râu picioroange
din valuri lopeţile raţelor răguşite
din stradă copiii grămadă fac jocurile
chicotelile fetelor cucuietelor
acoperă başii, tenorii în schimbare de voce
şi ce caldă mi-e casa. coasa?
e invitata mea, de nu m-o invita ea
putem merge acum, unde-o vrea!
cum, nu-ţi iei umbrela să ţi-o pui şi s-o ţii deschisă
trupului împuţinat de ani şi de gânduri
scrise cu litere negre?
găsesc la primul colţ un pled, aşa, pentru primul moment, apoi mă voi dezveli
fac un cornet din palme pentru petale căzute din floare de măr
pentru cerul mic, aromesc borangicul din drumul lui şi-al mătăsii,
încă mai am timp de rugă, de dat, de primit împărtăşania, de trăit.
întregitoare creangă! verde, binecuvântat mesager!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adina Dumitrescu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.