Emilia Ţuţuianu – Povestea zilei: Cine suntem?…ce facem?

Hazeta de Roman

desen de Constantin Bârjoveanu

Adesea se spune că râde şi batjocoreşte cel ce n-a suferit niciodată – aşa se pare că s-au născut monştrii. Azi, privind realist în jurul tău, simţi că există o fatalitate şi nu poţi desluşi corect de unde începe puterea destinului şi de unde libertatea omului de-a alege.
Să credem că destinul nu ţine seama de regulile moralei? Aceasta să fie o chestiune de latitudine, altitudine sau ….atitudine?
Fiecăruia după posibilităţi…intelectuale şi/sau afective!
Dacă un personagiu de mare suprafaţă, care pe deasupra se consideră şi un mare ,,rigorist” şi ,,intelectual”, nu-ţi poate invoca prototipul omului moral, dacă cineva te oripilează cu indolenţa şi meschinăria parvenitismului sau un ,,mon cher” ce abundă în frustrări şi refulări îţi creionează false veleități comportamentale umane, atunci preferi să fii orb, să priveşti fără sa vezi …sau dacă eşti nevoit să vezi ipocrizia, infatuarea, să îţi grăbeşti paşii în altă direcţie decât a personajului de lângă tine.
Unde? Şi până când?
Oameni şi oameni – unii căutând să evolueze, alţi hotărâţi să se oprească din evoluţie… De ce învinge sămânţa hâtră a răului în final?… şi de ce sămânţa binelui, dobândit la naştere devine micime? De ce unii oameni cad în tentaţia de a deveni o paceaură plină de şiretlicuri prin care doresc să îi domine pe cei din jur?.. poate pentru o acadea în plus?
Unde începe ridicolul şi unde se opreşte decenţa?
Cât de elocvent spune un bun prieten: „vai de cei care nu au simţul ridicolului!”.… Este atât de adevărat încât aş striga în gura mare: „ajunge, n-aţi obosit? ce faceţi?”
Pentru a supravieţui trebuie să ne construim o structură mentală, psihică, chiar intelectuală, fondată pe certitudinea de-a evita să resimţim ceea ce simt alţii?
Sau să ne confecţionăm o „armură” pentru a deveni ,,imuni” la răul ce năvăleşte peste noi?
Decenţa şi bunul simţ nu sunt utopii ci elementare principii de viaţă. Răutatea, înfumurarea şi invidia  fac parte din degringolada valorică şi cognitivă a lumii în care trăim.
Să nu uităm că Omul totalizează o colecţie de roluri şi valori care pot fi cunoscute şi asumate în zona conştientă a Eului, dacă ştim ce suntem, ce facem şi spre ce tindem! Galopând şi dând din coate după diplome şi onoruri, după banul-ochiul dracului, după publicitate prin orice mijloace pentru a rămâne în topuri, se definesc caractere şi comportamente, aşa cum bine ne prezintă eseul dnei Vavila Popovici: Caracterul şi comportamentul.
Unde s-a ascuns firescul? Unde stă pitită normalitatea? De ce, unde şi până când? Regretatul romaşcan Constantin Bârjoveanu cu siguranţă ar fi avut nevoie de multă cerneală pentru o aşa comedie!

Acest articol a fost publicat în Articole, Emilia Tutuianu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Emilia Ţuţuianu – Povestea zilei: Cine suntem?…ce facem?

  1. Mariana Gurza spune:

    Din păcate aveți dreptate…Micimea omului de lângă noi, nu duce la o stare de normalitate.

    Fiecare are interese personale sau de grup, valoarea nu mai este acceptată…
    Invidii, egoism, răutăți, dacă se poate să se înpăuneze cu realizările altora, fără să le pese de ceilalți…Este ceva la modă…

    Nu vă amărăți stimată doamnă, să avem milă față de cei care rătăcesc fără direcție…sau poate au o direcție…dar nebenefică pentru nimeni, doar pentru mintea lor îngustă.
    Se spune că ,,omul este măsura tuturor lucrurilor”…dacă nu și-o cunosc, trebuie compătimiți și ignorați.

    Ceea ce faceți, vă înnobilează!

  2. Adrian E. spune:

    Decență, bun simț…într-o lume globalizată spre rău.
    Așteptări sunt, dar nu se face nimic în acest sens. Nu se pot opri, domniță! Sunt atât de avizi, încât uită care le este rostul pe pământ…O să vină o vreme când toate se vor întoarce ca un bumerang…
    Mândria, ignoranța, răutatea, nu obosesc…se rostogolesc…și nu-mi doresc să știu stația de oprire…

    Cu doriri de bine

Comentariile sunt închise.