Adrian Erbiceanu – versuri

Vals

La primul vals m-am înclinat spre tine
Ca vântul peste ape despletit…
Mă văduveau privirile străine
Şi nu ştiu ce-aş fi dat să le evit!

Bătea în Orologiu tamburina
Un deget cobitor de clopotar…
Dar în vârtejul valsului lumina
Şi-o înteţea în noi un felinar

Să ne afunde – umbre pe podele,
Îngemănate de al nopţii fard –
Într-un abis de răsuciri rebele…
Acum, când felinarele îmi ard,

Ce vorbă duci şi cui? Stă întrebarea
Fără răspuns – ca un răspuns la tot –
De parcă-n umbre s-a pierdut cărarea
Topindu-se-n tăcerea ta …socot.

A învăţat şi inima să mintă?
Stă felinarul stins… într-un picior!
Pe tine valsul – rece – te alintă…
Eu ard – viu felinar – întrebător.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adrian Erbiceanu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.