La mulţi ani Magdalena Avadanei!

Spovedanie

Sunt norocos de când te-am cunoscut,
Ai fost norocul meu de-o viaţa.
N-am meritat să am aşa o soaţă
Şi cu nimic norocul l-am plătit.
Ca binele şi răul să se-mbine,
în inima am soare pentru tine
Chiar de afară este timp urât.
Blestemul meu a fost ca să te-nfrunt >>>

Reclame

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina.Lucia.MihalcaAcel prezent din tine

Ideile se răsfrâng ca un torent
mai liniştit
decât apele adânci.
Ai înţeles că eşti acel ocean,
nu te mai temi acum, e aşa cum a fost scris,
mereu ai crezut că nu ai voie,
însă ştii acum că nu ai de ce.
Cum să te temi de tine?
E de neînţeles să te negi pe tine însuţi!

Acum ţi-e bine, mâine va fi la fel,
doar culorile se schimbă, – către ce oare? –
aşa cum apare
curcubeul după o rupere de nori,
pictând lumea din jurul lui.
Azi îţi alegi albastru, mâine va fi un verde,
l-ai adus pentru că eşti trist,
acum e ca atunci, în prima clipă a vieţii,
plutesc oniric arome vii,
înfiripări de culori, miresme multiple.
Nu ştiai în ce lume să rămâi,
erai pe zidul îndoielilor,
pierdut pe fereastra pustiului din suflet,
în mine ai regăsit acel prezent din tine,
pendulând tăcut între Tot şi Neant
mă simţi, aici, cu tine. >>>

Mihai Dascălu – Tristeţea realităţii: de la anul 1812 încoace, în arealul romanesc „Până la Dumnezeu te mănâncă ruşii”

Romania marePreliminariu. Bate vantul socialist pe valea Narnovei (afluent de stanga al Prutului) si arunca prin stufaris nominative gen “Maldova / Teara Maldovei“. Natura denota insa o cu totul alta veridicitate si, cand privesti iu jur, sesizezi inadvertenta dimensiunilor invocate de mandra “capitala” a Chisinaului – nu prea coincid acestea cu cele ale Patriei. Un glas autoritar insista, totusi, in confuz: ce mai aluzii deserte la frontiere inexistente: iata “radnaia nasa (scumpa noastra) Moldavia“, aici, in harbuzaria de pe Osoi (toponimic local al locuitorilor din sat Vanatori, Nisporeni). Ca-i in rapa sau distrusa, nu conteaza. Apoi, cu tot dinadinsul nu-si divulga „alesii” butaforia autoproclamata sub masca unei fictive inventii pro-ruse; de facto, o frantura din frumoasa Tara de odinioara a Moldovei. Crestinul de buna credinta isi face cruce, pe nevrute, iar la auzul sclipirilor ingenioase vizavi de “globul Moldovei“, “cel de-al doilea stat romanesc” sau Basarabia – „din lunca vanatorenilor”, incepe inca a spune rugaciuni. >>>

Octavian D. Curpaş – Stoian Brăiloiu, legionarul român expulzat de Charles de Gaulle în Corsica

unnamedAmintirile sunt dovezile vii ale neuitării din noi, sunt imaginile trecutului aşternute în gânduri, îngrijite în taină cu puterea sufletului şi ocrotite cu dragoste de-atingerea aripilor nemiloase ale timpului. Când ne desprindem de vâltoarea unui prezent ce sapă adânc în noi şi dragostea de tot ce-i frumos şi bun ne stăpâneşte vieţile scurgându-se agale spre fântânile nepieritoarei iubiri, dăm frâu liber amintirilor, căutându-ne pe noi înşine ancoraţi în adâncul şi farmecul lor. Dumitru Sinu, nea Mitică – aşa cum m-am obişnuit să-i spun şi cum de altfel îi spun toţi cei apropiaţi –, nestăvilit povestitor al unor întâmplări din vremuri demult trecute, a ştiut să-şi drămuiască fiecare bucăţică de suflet, umplând-o cu amintiri despre oameni şi locuri, orânduite după bunul său plac într-un document special pe care nu cred că greşesc dacă-l numesc carta aducerilor aminte, guvernată, de o lege mai rar întâlnită în ziua de azi: prietenia. Stoian Brăiloiu, nea Brăilă pentru amicii şi cunoscuţii săi, omul de care l-a legat o prietenie frumoasă şi durabilă, a făcut parte din rândul structurilor legionare ce au facilitat emigrarea multor români după instaurarea regimului comunist în ţara noastră. Astăzi şi-l aminteşte plin de recunoştinţă şi-mi vorbeşte cu emoţie despre un personaj complex, interesant şi cu un suflet de aur, după cum mărturiseşte Mitică Sinu.
Legionar fără lege şi drumul către libertate >>>