MAria RUgină: Sine – Soare

MARU

Nu ştiu să ajung la tine, dar percep puterea ta
Şi, simţindu-te în mine, ştiu că mă vei ajuta.
Fiind component activ, rod şi parte din Natură,
Viaţa se supune Legii: poate trece prin uzură,
Însă ea poartă în sine, în mod cert şi evident,
Formula regenerării – axul viului potent.

Bătrâneţea-i o etapă trecătoare-n viaţa noastră,
Care pândeşte, sperând, precum noaptea, la fereastră.
Dacă aprindem lumina, ea-ncetează pentru noi
Să fie de nepătruns, face pasul înapoi,
Retrăgându-se oricât făclia noastră ajunge,
Până când raza de soare, viguroasă, o străpunge.

Întreg Cosmosu-i zidit pe tipare unitare:
Fiecare are-n sine, în rotire, propriul soare,
Sursa vieţii – concentrare orgonico-retractivă,
Care se stinge când mintea se opreşte, în derivă.
Depistând, în stadiu optim, abaterea ce-ai comis,
Sine-Soarele răsare, ferindu-te de abis.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la MAria RUgină: Sine – Soare

  1. sava sifora zice:

    Fiecare are-n sine, în rotire, propriul soare, Superb. Mulțumesc !

Comentariile sunt închise.