Teodora Paula Dumitrache – Şoapte (fragmente)

Gândește-te la mine….
Totul începe cu ,, A fost odată ,,…….
Viața e un vis și în fiecare zi avem șansa de a visa la ceva mai frumos , mai bun…..
O șansă de a visa că noi înșine suntem mai buni …..
O întrebare simplă îmi bântuie gândurile , o întrebare pe care o adresez nopților …..Dacă știi vreun motiv pentru care Universul este dat uneori peste cap …….spune-mi ???
Lumea e plină de răsturnări de situații , și când nu te aștepți totul se schimbă . Se schimbă un gând , se schimbă o idee , se schimbă un vis .
Sunt multe lucruri pe care nu le putem controla , dar ce putem controla ….iertarea , un nou început , o a doua șansă …..
Iertarea….să stii să zâmbești și să crezi că poți uita o lacrimă , să uiți cum este să te dezamăgească cineva .Într-o izbucnire de optimism absurd , pot spune că am reușit să depășesc multe întrebări , gânduri frânte , dureri ascunse. Trebuie să acceptăm că oamenii mai greșesc , dar nu trebuie învinovățiți la nesfârșit .
Un nou început ….un miracol care nu este la îndemâna tuturor . Gândește-te la consecințe , gândește-te la vremurile bune și la cele rele , gândește-te la ce ai de făcut , la următorul pas și bucură-te că ai șansa de a merge mai departe . Acum știu că pentru un nou început unele lucruri trebuie să se sfârșească .
O a doua șansă ….. acolo unde unul vede trandafiri cu spini , altul vede o șansă de a trece la o nouă etapă , un alt început ….o schimbare în bine ….
Evoluăm și ne schimbăm . Sentimentele nu se schimbă , ele se transformă și ne pot transforma în ceva mai bun . Iubirea ne poate întoarce la ceea ce am fost odinioară . Să ne oprim o clipă și să privim lumea prin ochii unui copil , fără teamă , dăruind necondiționat încredere și dragoste , fără gânduri ascunse și ideii preconcepute .

Scrisoare …..
Este nevoie de timp ca să înțelegi unde ai greșit și ce ai pierdut . Acum știu !
Am înțeles uitându-mă în ochii tăi , că ai construit iubirea noastră din mici bucăți de Rai . Nu știu unde ai plecat , nu știu de ce , dar ai uitat să-mi spui ,, La revedere !,, . Ai luptat să mă recâștigi , ai dărâmat ziduri și mi-ai desenat un înger pe buze . Dacă aș avea ocazia unui bis și ar trebui să o iau de la capăt , aș încerca să schimb ceea ce ne-a despărțit la început și să am șansa de a-ți spune ,,TE IUBESC !,, . Încă sunt îngenunchiată în tăcere . Atâtea sunt de spus , atâtea sunt de atins , dar nu mă mai regăsesc printre cuvinte . Nu mai pot face altceva decâ să adun micile clipe de miracol și să mă întreb dacă momentele prețioase și sentimentele noastre aparțin unui vis pierdut . Încă simt cum curgi prin mine . Doream mai mult decât durerea pe care ai lasat-o . Acum știu că trebuia să mai fie un vis . Iubirea e tot ceea ce ne dorim , și ajungem la final și realizăm că este tot ceea ce avem mai frumos . Deși viața merge mai departe , nu pot să nu mă gândesc la trecut . Mă trezesc sperând că într-o zi durerea va dispărea și sufletu-mi nu va mai plânge . Vreau să ma regăsesc ca să nu-mi mai fac rău gândindu-mă la ceea ce ar fi fost să fie . Nimeni nu poate descoperi vreodată adâncimea reală a durerii mele .
Ai spus – Exiști și asta spune tot . Ești parte din mine și-mi este foarte simplu să te iubesc . Cu tine am câștigat zâmbete și vise , am învățat să iubesc , să perțuiesc și să iert .
Sunt ceea ce sunt pentru că tu ai adus bucuria în viața mea și nu m-ai lăsat să cad . Îți mulțumesc pentru visele pe care tu le-ai transformat în realitate , pentru cuvintele care au poposit pe buzele mele , pentru tot ceea ce mi-ai dăruit . Ai sfărmat negurile și ai alungat temerile . Ai știut să mă ridici și să scoți la iveală tot ceea ce-i mai bun din mine …creație , gânduri bune , încăpățânarea de a nu renunța , încrederea în mine și în visele mele .
…. 1….

Nu-i ușor să fii fericit !

Îi privesc ochii și știu că-i acolo pentru mine . Îi simt zâmbetul pe buze și-i sărut în fugă umbra genelor . Îmi ia mâna și privește în jos spre mine . Mă fâstâcesc , privirea lui spunea mai mult decât o mie de cuvinte .
-Îmi place ! șoapta lui mă învăluie cu tandrețe .
Lucruri simple și gesturi calde . Iubire cu gust de cafea și parfum de trandafiri .
-Ai venit !
Cuvintele rămân aninate în colțul buzelor .
-Da …..imi răspunde , având o anumită teamă in voce . E prea târziu ?
-Nu , răspund eu în grabă . Niciodată nu-i prea târziu . Oamenii mai greșesc , dar nu trebuie învinovățiți la nesfârșit . A fost o vreme în care eu nu am știu să iert , dar mi-am dat seama că nu trebuie păstrat decât ceea ce contează cu adevărat . Acum știu că fiecare clipă –i prețioasă , dar nu atât de prețioasă încât să nu pot rupe secundele și să mă gândesc la tine .
Ochii lui fumurii devin opaci .
-Nu , te rog ! îmi pun palmele pe obrajii lui adunând în căuș toate lacrimile care-l făceau vulnerabil .
El se răsucește cu spatele la mine . I-am simțit dorința de a se ascunde . Cuvintele îi pleacă de pe buze cu repeziciune .
-N-am dormit zile întregi cu gândul și cu sufletul împărțit în două , pot spune că am avut norc că mi-am ocupat mintea cu altceva . Anii au trecut și eu nu am putut renunța la tine . Am greșit când am încercat să ascund de tine acea parte din mine . Am greșit crezând că nu vei înțelege și că vei renunța tu la mine .
M-am trezit că de fapt am renunțat la tot ce-i mai bun din mine . Nu am dat crezare sentimentelor care mă încercau zi de zi .
Tăceam . Uneori și tăcerea –i un răspuns , ori mai bine spus ceea ce-i între tăceri .
-Lua-te-ar naiba ! am izbucnit eu în râs . Un râs forțat printre lacrimi .
În acel moment își întoarce fața spre mine și-i surprind privirea . Durere , ….tristețe și încă o sclipire care-mi taie respirația …..Teamă .
Îi sărut pleoapele .
-Te rog !
Îl simt cum se ascunde în spatele cuvintelor .
-Timpul pe care l-am petrecut lângă tine a fost o binecuvântare . Cu tine am învățat că nu poți iubi o persoană pentru ceea ce este , o iubești pentru micile detalii pe care le observi în fiecare zi . Oricât am vrea noi să programăm totul , timpul tot cum vrea el înaintează . Am înțeles , pentru a câta oară , că unele lucruri se întâmplă atunci când le este dat să apară . Acum știu că nu avem mereu ocazia unui bis . Am învățat multe de la viață , dar nu am reușit să învăț cum este să trăiesc fără tine . Cu tine am învățat să nu mă mai gândesc la ,, dar , dacă ,,…ci la ,, cum ar fi ,,,…. Acum știu să dau valoare lucrurilor simple și să nu transform totul într-un clișeu banal .Clipele pe care doresc să le petrec lângă tine sunt cele care dau sens vieții mele , sunt scurte și cu atât mai mult le prețuiesc .
Vorbea încet , cu o urmă de tristețe în glas .
-Dragule , cineva mi-a șoptit odată să nu las mintea să se amestece în tainele inimii . Și eu ce crezi că am făcut ? Le-am luat pe amândouă , le-am făcut ghem , iar când am dat drumul la fir ……Acum știu că nimic din ceea ce fac nu este o greșeală , ci doar o alegere care mă definește .
Îl iau de mână și-l îndrum spre un fotoliu.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

Inorog se răsucește curios spre bătrână .
-A fost prima voastră întâlnire , după ceea ce s-a întâmplat la acea reuniune ?
Ea îi surâde cu blândețe .
-Dragule , cred că am pierdut șirul . Vezi tu , anii au trecu și eu am înțeles că nu trebuie să-l schimbăm pe cel de lângă noi . Trebuie să-l înțelegem și să-l acceptăm așa cum a fost în clipa în care ne-am îndrăgostit , când ne-am descoperit . Uneori uităm esențialul .Când ne îndrăgostim , simțim că acea persoană este altfel , că ne acoperă toate trăirile , cu bune …cu rele . Ce se întâmplă pe parcurs cu noi ? De ce încercăm mereu să-l schimbăm pe cel pe care tot noi l-am ales ? E ca și cum ți-ai dori să te îndrăgostești de copia ta la indigo , de ceea ce ești tu , cu tot ce gândești , simți , trăiești….Uneori dorința sfidează rațiunea . Te-ai întrebat vreodată dacă-i corect ? Începem cu ceva pur și inocent și terminăm cu greșeli și compromisuri . Ce nu înțelegem ? Suntem cu toții la fel , dar diferiți !
Bătrâna oftează . Timp de câteva minute , Inorg are impresia că se află în fața unui înger . Mișcările simple , privirea tristă și acea lacrimă uitată într-un colț de zâmbet , toate-l duc cu gândul la cei care au cazut pe pământ și au rămas fără aripi .
Vocea ei îl smulge din gânduri .
-Nu vreau să fiu ipocrită . Toți încercăm asta , la început ….unii uită să se oprească și își dau seama prea târziu că cel de lângă ei nu mai este persoana de care s-au îndrăgostit .Iubirea nu înseamnă că trebuie să încerci să schimbi pe cineva , înseamnă să găsești pe cineva care ți se potrivește . La finalul poveștii mi-am dat seama că am iubit un om deosebit , un om care nu a știut să-și pună mască pe chip și să zâmbească strâmb . Și-mi pare ne-nțeles și trist că nu am privit mai des in ochii lui . Nu mi-am dorit să ajung la sfârșit rătăcind printre resentimente și regrete . Aș vrea să dau timpul înapoi , acolo unde eram doar noi doi .

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

Păstrez doar ceea ce contează cu adevărat .
“ Doamne ,cât de obosită sunt ! “ , am șoptit eu . Gândul că în curând mă voi afunda în cada plină cu apă caldă și parfumată mă face să îășesc mai departe . Scările sunt încă un obstacol în calea mea , le urc două câte două . Singură îmi puneam întrebări și tot singură îmi găseam răspuns la ele .
Deschid ușa și rămân fără suflare . Simt cum mă învăluie un parfum delicat și atât de cunoscut . Trandafiri . Îmi plec privirea și icnesc scurt . Petale de trandafiri de diferite culorii se amestecă delicat la picioarele mele . Am pășit încet pe covorul de petale , mă descalț și-mi las tălpile să se răsfețe printre ele . Mă bucur ca un copil și nu doresc ca această plăcere să aibă final .
-Ce dor îmi este de tine ! șoptesc cu voce întretăiată .
Străbat holul și mă îndrept spre dormitor . Pe pat se lăfăiau trandafiri de culoare roșie , iar pe jos se amestecau petale albe și galbene . Puritate și teamă !
-Dumnezeule !
Mă răsucesc și plec în căutarea lui .
-Unde ești ?!! strig speriată de tăcerea ce mă împresura .
Ecoul pereților goi îmi întoarce întrebarea și simt cum se lovește de buzele mele . Ceva nu era în ordine . Avea dreptate , nu tăcerea conta , nu teama de a nu sti ce –i acolo , conta ceea ce era între tăceri . Liniște .
Îmi frec degetele de petale , încercând să scap de teama ce mă lua cu asalt . Aveam impresia că ochii lui fumurii mă urmăresc și-mi palpează gândurile . O teamă stranie mă cuprinse și mă răsucesc spre dormitor . Atunci l-am zărit . Se apropie cu pași leneși de mine , mă prinde de umeri trăgându-mă spre el și își lipește buzele de ale mele sărutându-mă pătimaș .
Fiecare fibră a ființei lui tânjea după mine , fiecare celulă din trupul lui dorea să mă regăsescă și să nu-mi mai dea drumul din înbrățișare .
-Fiecare zi e un nou început , sunt lucruri care ni se întâmplă doar o dată în viață , depinde de noi cum le dăm valoare și cum le trăim . Nu cred că mai vreau să știu cum era fără tine , nu-mi doresc un alt început și nu vreau să uit nimic din ceea ce ne-a legat .
Îmi șoptea cuvintele cu un fel de grabă . Nu dorea ca altceva să-i întrerupă gândul .
-Când te privesc … ridic privirea spre el zâmbesc și tac .
Cu degetele fine îmi trasează fața .
-Spune , șoptește el cu gura lipită de urechea mea .
-Cred că ne-am jucat cu ce am primit de la soartă . Poate nu am crezut că va avea un final …ori poate am crezut că avem dreptul să renunțam .
-Îmi place când îmi arunci cuvintele și mă lași pe mine să gândesc ce ai dorit tu să-mi spui .
Îmi lipesc fața de pieptul lui și râd .
-Copil frumos , te joci cu sentimentele mele și nu vrei să mă lași să respir liniștit . Ai făcut din mine un bărbat îndrăgostit care a învățat că o femeie trebuie cucerită chiar și atunci când este deja a ta . Nu-i corect , murmură el iar gura lui o devora pe a mea cu mult mai multă lăcomie . Îmi place aerul tău sofistcat și siguranța pe care o ai când privești în față , zâmbetul tău mă încălzește , și în același timp îmi dă iluzia unei tainice chemări . Știu un lucru sigur , sentimentele , indiferent de natura lor , nu se volatilizează . Pur și simplu , nu dispar doar pentru că așa vrem noi . Trăiesc cu noi și se hrănesc din sufletul nostru .
Eu simțeam că mă hrănesc din sufletul lui , cum fiecare fibră a mea se însuflețește cu trăirile lui .
-Știu că nu-i corect din partea mea să te amăgesc , dar crede-mă că am facut-o neintenționat . Dacă doream ceva de la tine , aș fi obținut fără nici un efort . Nu știu ce se va întâmpla cu noi și probabil vom regreta dacă ne vom despărți .
Mă răsucesc încercând să scap din brațele lui . Fără nici un rezultat . Brațele lui s-au strâns mai mult în jurul meu și am uitat de mine .
Mi-am imaginat mii de situații și nici una nu este ca asta . Mi-am petrecut timpul fugind de mine și de toți . Timpul care mi-a demonstrat că nu se oprește , nu așteaptă și nu iartă .
Îi aud șoapta , îi simt buzele la baza gâtului și vag îi aud cuvintele .
-Mereu mi-am spus …De ce să mă opresc aici ! În timp mi-am dat seama că acest lucru l-am învățat de la tine .
Îmi strânge părul la spate și-mi caută umbra din privire .
-Dacă nu reușim să facem clipa să trăiască o veșnicie , măcar să fie pentru o noapte ….Ultima noapte …
-….prima noapte …șoptesc eu printre săruturi .
Ochii lui fumurii , tandrețea cu care mă învăluiau și zâmbetul blând …aceste amintiri vor rămâne chiar dacă fiori reci îmi vor aminti că sunt făcută din carne și oase .Palma lui mare se așează peste pântecul cald și mă trage la piept cu și mai multă putere .
Am icnit scurt și m-am lăsat învăluită de tandrețea lui . M-am îmbrăcat în sufletul lui și am zâmbit la gândul că mâine va fi mai bine .
Noaptea , ….luna cu tresăriri de argint …roșul din petalele de trandafiri și dragostea care a rămas neconsumată . Sufletul rămâne agățat pe ultima petală de trandafir și dantele albă lucește blând sub ochii-i transparenți . Mâna lui mare îmi cuprinde palma stângă și o duce la pieptul lui .
-Ce simt aici nu am simțit niciodată și nici nu am crezut că voi rosti asemenea cuvinte vreodată . Indiferent de ce se va întâmpla , vei face parte din mine și nu cred că această jumătate va mai fi un întreg . Te iubesc !
-Mulțumesc că ești tu ! am șoptit , învăluită de dragostea lui .
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

Timpul aduce vindecare …..Niciodată !
Inorog se lipește de geam .
Acum vântul începuse să-și facă de cap . Frunze tremurânde erau ridicate spre înălțimi și dansau la voia întâmplări . Un cântec ciudat le legăna și le răsucea cu delicatețe .
-Vântul ? bătrâna ridică privirea tristă .
-Nu . șoptește Inorog . Sunt gemetele sufletelor pierdute .
-Durere ?
-Nu , tristețe a ceea ce a fost să fie și s-a pierdut .
Pleoapele ivorii se pleacă spre tăceri adânci . Părul alb capătă luciri tăioase .
-Vă răsuciți și trăiți într-o carapace de fier , vă este teamă să spuneți ce gândiți și ce doriți . Lucrul acesta nu l-am înțeles niciodată . Nu aș găsi niciun motiv să renunț la amintirile voastre .
Bătrâna pășește repede în fața lui .
-Nu ai cum ….ele te-au îndrumat spre noi , ele te-au legat de noi . Unele amintiri doresc să fie uiate într-un colț din mintea noastră . Nu dispar . Pur și simplu se așează tăcute și așteaptă momentul când trebuie să iasă la iveală .
-Dar voi cum reușiți să le asimilați și să le țineți ?
-Noi trăim cu ele . Uneori avem impresia că ne leagăm prea mult de trecut , dar de fapt nu trebuie să uităm ceea ce am făcut . Bine –rău …..iubire – ură …..Este un revers a ceea ce facem și ce gândim . Voi sunteți cei tăcuți și reci . Cu voi încep gândurile și trăirile noastre .
-Cu cât ești mai tăcut cu atât auzi mai multe .
Inorog își ascunde un zâmbet timid. Avea nevoie de ea și de trăirile ei dintr-un motiv simplu , egoist și atât de pămâtesc .
-O, da !!! Tăcerea Demonilor ascunde multe . Bătrâna îi întoarce zâmbetul .

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

-Ești tăcut astăzi ! S-a întâmplat ceva ?
Eugen își mușcă buza de jos .
-Într-o lume nebună , într-un ritm dement , pot spune că fac parte dintre ce-i puțini ,…..
Îmi surprinde privirea mirată și își urmează șirul gândurilor .
-…. aceia care nu încearcă să fie altcineva . Nu fac nimic din ceea ce nu simt , și din fericire sunt îndrăgostit de o femeie care nu mă lasă să respir .
Râde ușor , cu subânțeles și o umbră de gelozie .
-Te rog ! Încearcă să nu mai fii atât de sigur pe tine . De ce ești atât ….
Mă prinde în brațe și nu mă mai lasă să vorbesc .
-Un bun prieten m-a întrebat dacă aș fi capabil să ucid pe cineva din prea multă dragoste . Știu că pot ucide cu sânge rece , știu că am acea doză de nebunie în mine …..
Cuvintele se opresc , îl simt cum își pleacă capul și-și lipește bărbia de părul meu .
-Să nu încerci niciodată să-mi testezi limitele . Nu cred că sunt capabil să iert așa ceva . Un lucru știu sigur , ai grijă ceea ce oferi , pentru că vei primi înapoi ceea ce ai dat .
Zâmbește , mă răsucește cu fața spre el și-mi depune un sărut pe frunte .
Cu tine sunt un bărbat simplu și îndrăgostit . Cam așa gândesc eu , ….ce-l mai frumos lucru , ce-a mai frumoasă trăire , clipa când crezi că mori , dar de fapt renaști , când două persoane fac dragoste nu sex . Avem aceleași sentimente , trăiri , …când știu că ceea ce vine nu-i fals , nu-i regizat …pur și simplu faci ceea ce simți , fără constrângeri , inhibiții , fără orgasme false . Sunt destule lucruri false în jurul meu și mă feresc să le bag și în dormitor .
Mă desprind de el și fac câțiva pași în spate . Mirată ? Puțin spus , ceva nu era la loc și el se ferea să-mi spună .
-Pot ști de la ce au pornit aceste gânduri ?
Zâmbește trist și se trântește pe un fotoliu . Ochii gri- albastrui căpătaseră o lucire tăioasă .
-Aș vrea să știu . Nu-l slăbeam din privirii .
-Nu cred că vei primi atât de calmă ceea ce știu .
Mi-am dat seama că sub vocea calmă clocotea un vulcan , și puțin mai lipsea să izbucnească .
-Știu că te-a căutat .
Acum chiar că eram pierdută , pur și simplu habar nu aveam de ce vorbea .
-Bun . Să o luăm de la capăt . Ce anume crezi că s-a întâmplat ? De ce anume mă acuzi ?
Mă privea cu mare atenție . Parcă aveam gândurile sub lupă și nimic din ceea ce trăiam în acele clipe nu scăpau de el .
Zâmbește timid și-l simt cum se relaxează .
-Cred că nu a avut curaj să apară în fața ta .
-Laurențiu ?!!! O furie rece îmi cuprinde tâmplele și mă îndrept spre el cu pași repezi .
-Nu știu ce-i în mintea ta , nu știu cine ești în acest moment ,….dar te asigur că nu l-am mai văzut de luni bune . Îmi pare rău că prietenia dintre voi este pe muchie de cuțit , dar nu mă simt cu nimic vinovată . Cu mintea voastră întortochiată trebuie să luptați și să vă puneți la punct ceea ce a rămas între voi . Este păcat că ați reușit să sfarâmați o așa prietenie .
Eugen mă trage în brațele lui și mă sărută forțat .
-Nu voi uita niciodată ceea ce mi-ai spus când am împlinit un an de când m-ai abătut din drum .
Șoapta lui îmi gâdilă urechea ,…Când te-am ales , am renunțat la o parte din mine . Mi-ai dăruit o bucată din sufletul tău și ai reușit să mă schimbi în ceva mai bun . Pentru asta te iubesc ……
Și eu te iubesc că ai reușit să mă faci sa fiu EU. Ai văzut în mine un om care tânjea după un alint , un sărut , o vorba caldă , un suflet bun … Tot ceea ce pot să fac acum , e să-ți mulțumesc și-ți cer să mă ierți că uneori mă comport ca un idiot .
Nu pot sta serioasă și am început să râd în hohote . Oare unde era acea duritate din privire și voce ? Cum putea fi atât de dur și în același timp atât de dulce ?
Mă ridic și-l trag după mine .
-Te rog ! Spune-mi că nu te-ai făcut singur idiot . Îmi ridic fața spre el , îl înconjor cu brațele și-l sărut cu dor .
Mă strânge cu putere –n brațe .
-Uneori îmi este atât de dor de tine că-mi vine să urlu . Nu știu cât timp voi rezista , dar vreau să nu mai fim despărțiți .
-Știi că nu se poate ,îi răspund eu cu tristețe . Nu acum , încă nu te vei simți tu confortabil lasându-mă singură .
-Știu , și asta mă doare ce-l mai tare .

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

-De ce ? Inorog se apleacă și o cupride delicat de umeri .
Atât de fragilă ! Demonul simte cum i se umple sufletul de tandrețe .
-Sunt întrebări pe care nu este bine să le punem . Dacă stai și te gândești bine , unele întrebări își au răspunsul în interiorul tău . Afli răspunsul la o întrebare și se nasc alte două . Cu nemurirea voastră nu ați avut timp să vă gândiți la ceea ce-i în interiorul unui suflet . Pentru voi , timpul trece și uneori se întoarce . Pentru noi , timpul trece și-și uită clipele și minutele în urmă . Noi imbobocim , inflorim și ne petrecem spre alte lumi . Acolo unde nu mai sunt întrebări ci doar ceea ce luăm cu noi , amintiri și uneori regrete .
Inorog îi mâgâie absent mâna . Asculta și încerca să înțeleagă .
-De ce nu ați rămas împreună ?
-Eterna întrebare .
Bătrâna oftează și își trage delicat mâna . Cu pași ușori se îndreaptă spre geam .
-Am învățat că viața e un vis și în fiecare zi avem șansa de a visa mai frumos . De a visa că suntem noi înșine mai buni . Pentru fiecare lucru apărut în viața noastră , există un motiv , nimic nu e întâmplător .
Se răsucește spre demon și-l ațintește cu o privire înlăcrimată .
-Ceea ce am trăit noi doi nu se întâmplă prea des . Nu aveam cum să rămânem împreună , universul a conspirat ca noi să ne întâlnim și tot el s-a luptat să ne despartă . Viața e prea scurtă , și afli asta după ce treci prin necazuri . Trebuie să ieși în larg ca să prinzi valul vieții tale . Noi doi l-am prins și am reușit să străbatem împreună cea mai frumoasă parte din drum .
Bătrâna închide ochii pentru câteva clipe .
-E un timp și un loc pentru orice . Important este să-ți dorești . Nimic nu-i perfect . Nici o relație nu-i ușoară și perfectă . Și eu am stat să mă gândesc la asta . De ce ? Probabil că ceea ce am avut noi doi sfida rațiunea . Anii au trecut și în jurul meu nu am văzut decât mizerie umană și legături fără nici o noimă . Compromisuri fără nici o rațiune și relații care nu mai aveau nimic normal în ele . Singurătatea în doi , ori ,…împreună , dar eu sunt cu ea și tu cu el . Ce aș putea eu să înțeleg de aici ? Deci , fără nici o logică .
-Ai trăit frumos .
-Da . Alături de el am trăit frumos . Fără teamă și fără lucruri urâte .
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

O noapte care ar fi trebuit să mă facă să zbor alături de toți ceilalți oameni , pentru mine se anunța destul de sumbră . Era noaptea dintre ani , când toți trebuie să ne simțim bine și să petrecem până în zori .
Printr-o ironie ciudată , eu eram sortită să petrec singură . Individul cu care eram a considerat că nu puteam face parte din anturajul lui de tot rahatul . Într-un fel , mi-a făcut un bine . Adevarații oameni se cunosc după gesturile simple . Oricum , eram tristă și încercam să găsesc o justificare pentru comportamentul acelui tâmpit arogant . Dumnezeule , și acum mă întreb de ce idioții au acte și aere de grandomanie ! Mă rog , nu trebuie eu să judec actiunile și atitudinile altor oameni . Suntem prea mici și goi pentru a-i judeca pe alții .
Telefonul îmi sună cu disperare . Un număr vechi și un nume drag mă apelează . O șoaptă de care îmi era dor îmi suflă ușor în ureche .
-Ce faci , copil răsfățat și drag ?
Am chicotit ca o adolescentă , răsfățându-mă printre cuvinte .
-Mă pregătesc să înjur un tâmpit care m-a lăsat singură de Anul nou .
-OK ! …Câteva secunde de tăcere mi-au răsunat strident în ureche .
Tăcerea lui era mai mult decât un simplu răspuns .
-Să înțeleg că ești singură ?
-Nu interpreta chiar așa de dur situația . Singură nu am fost niciodată , am alături de mine cele mai iubitoare ființe .
Un sunet strident mă face să-mi îndepărtez telefonul de ureche . Furia lui îmi vibra în fața ochilor . Dacă doream o puteam atinge . Era ceva palpabil în tonul lui .
-Idiotul !…Nemernicul ,…ce crede el , că tu ești un simplu copil de mingi ?

Am râs cât de fals am putut și mi-am dat seama în acel moment că eram îndrăgostită de un bărbat pe care îl alungasem din viața mea cu ceva timp în urmă .
Furia lui Eugen mi se părea nejustificată . Eram despărțiți de câțiva ani . Între noi , rămăsese doar o frumoasă prietenie , eram un fel de camarazi care se căutau foarte rar .
-Te voi suna la miez de noapte ca să-ți urez toate cele bune .
Un simplu clic și liniștea începe să-mi țiuie în urechi . Timpul , acest timp care nu ne este aliat , timpul care trece cu pași de melc pentru cei care se simt singuri . Ziua se apropie de apus , oamenii încep să se pregătească pentru petrecere . Eu mă pregătesc să butonez telecomanda într-o încercare disperată de a găsi ceva convenabil de vizionat . Numai tâmpenii . Până să mă opresc la un program anume , timpul și-a scuturat fustele și mă pomenesc aproape de miez de noapte .
De felul meu , sunt o persoană cam temătoare . Timpanele mele sunt izbite de zgomote înfundate .
Ciudat , chiar dacă îmi simțeam inima bătând de spaimă , o anumită presimțire mă făcea să tremur de dor .
M-am așezat pe pat , tăcută ca un miel . Teama îmi strângea gâtlejul fără pic de milă . Zgomotele continuau ci încăpățânare . Mă apropii de ușă și întreb cu un firicel de voce …
-Cine ești ?
-Dumnezeule ! …Dacă nu vrei să ne prindă ultimele minute despărțiți de o simplă ușă , ai face bine să deschizi . Te anunț că am înghețat …Pentru Dumnezeu ! Chiar crezi că am să stau aici toată noaptea ?
L-am recunoscut pe cel ce dorea să spargă noaptea dintre ani .
-Ești nebun ? am strigat ușor surprinsă .
Într-o secundă , ușa s-a izbit de perete , iar eu am rămas mască . Nu mai aveam nici voce și nici suflu . Știu doar că timpul se oprise pentru noi .
Privirea mea rămăsese agățată de mâna în care ținea o sticlă de șampanie foarte scumpă , apoi se ridică încet spre chipul lui și iar coborî . Era prea frumos ca să fie adevărat . Mi-am agățat privirea de ochii lui și nici macar nu mai respiram . Cred că uitasem cum se procedează .
-Ai de gând să rămânem aici tot restul nopții ?Nu vreau să te grăbesc , dar secundele trec și am de gând să-ți fac urările într-un mod cât mai tradițional .
Trece pe lângă mine calm , de parcă nu ar fi venit de la 700 ori 800 de km sau Dumnezeu mai știe distanța care ne despărțea .
-Ești puțin plecat de acasă , sunt sigură că visez ….
-În primul rând , ai dreptate , nu sunt acasă cu toate , în al doilea rând ….doar nu credeai că te-aș fi lăsat singură tocmai în această noapte .
Se răsucește spre mine , încercând să mă cuprindă în brațe . M-am ferit ușor și m-am strecurat pe lângă el .
-Ai condus sute de kilometri doar ca să mă vezi ?
-Nu . Am condus doar ca să-ți spun că sunt alături de tine atunci când ai nevoie de un umăr mai solid . Crezi că sunt destul de bine făcut pentru asta /
Se întinde brusc spre mine și mă ia în brațe . Era așa de bine , mă simțeam ușoară și fericită .Nu eram atât de dură pe cât credeam că sunt , doream să fiu tare , dar lacrimile care îmi alunecau pe obraz mi-au dovedit că sunt fragilă și că mă pot rătăci printre suspine . Am lăsat câteva lacrimi să alunece .
-Să nu te prind că devii melancolică . Am condus acest drum cu un singur scop , să-ți spun că-ți sunt alături și să nu te superi pe anumiți indivizi .
Se apropie de mine și-mi șterge obrajii. Tot ce a urmat pare desprins de realitate .
-La mulți ani ! Șoapta fierbinte m-a înfiorat .
Tot ce reprezenta …toată ființa lui…toate gândurile …el mă făcea să plutesc spre cer , Îl priveam și nu-mi venea să cred că se afla în fața mea . Costumul elegant îi venea ca turnat . Înalt , frumos , având un aer de ,, mi se rupe de tot “ , papionul îi spânzura într-o parte , iar sacoul era desfăcut la nasturi . Avea o neglijență parcă anume studiată . Gura zâmbea cu viclenie .
-Nu știu de ce , dar am impresia că ești ca un motan în fața unui borcan cu smântână .
Fără să-mi dau seama am făcut câțiva pași în spate . Îmi făcea o reală plăcere să-l privesc . Insinctiv , își trece vârful limbii peste buza de jos , și zâmbește cu subânțeles .
-Greșit …Acest motan se află la regim .Hm, hm ! Prea mult colesterol . Mai mult îmi place să mănânc pisicuțe delicate …
Mă privește pe sub sprâncene . Se juca cu mine .
-Iar începi ?
Recunosc că și eu mă distram alături de el . Intrasem în jocul lui de bunăvoie . Nici nu-i puteam rezista . Ne lega mai mult decât o simplă tăvăleală de o noapte .
-Nu , copil frumos , dacă voi începe ceva , trebuie să mă asigur că voi finaliza acel lucru .
Pune sticla de șampanie pe masă . Un sunet sec se lovește de urechile mele . Se duce pe hol și aruncă paltonul pe cuier . Fiecare gest era făcut cu un scop anume . Nimic nu se risipea . Eram ca un spectator sedus de imaginile care se derulau în fața lui . Realitatea m-a izbit cu un fel de rânjet . Eram sedusă .

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***
Inorg o privea pe bătrână fără să-și ascundă admirația . O lăsa să-și depene amintirile , sorbind fiecare cuvânt .
-Am știut că este ceva aparte , am simțit că sentimentele care vă leagă pe voi doi sunt cu mult deasupra tuturor celorlalți muritori . Sunt mulți care încep să trăiască o frumoasă poveste de dragoste , dar, din păcate , se împotmolesc pe parcurs și renunță la tot .
Bătrâna îi zâmbește cald .
-Poate uită de ce sunt lângă acea persoană , uită să o mai iubească , să o înțeleagă , și , cel mai grav lucru , uită să o respecte . Am observat că respectul s-a rătăcit , s-a pierdut …nu mai face parte din viața de zi cu zi a semenilor mei . Alte generații , alte mentalități .
Inorog își freacă degetele gânditor . Ceva nu era cum trebuie . Ceva nu se lega .
-Dar sentimentele ? Acele senzații pe care le simțiți voi ?
-Ele există , dar , din păcate , sunt date uitării , iar când încearcă să iasă la suprafață sunt marginalizate . Cred că sunt considerate mici slăbiciuni care nu au ce să caute în viața lor . Sunt alte lucruri care primează .
-De asta am vrut să ascult ceea ce ai trăit tu .
Demonul se pleacă spre tăcere . Părul alb i se așează lin pe umeri . Cu degete lungi , albe și fine , mângâie absent o aripă nevăzută .
-Ăsta a fost motivul de ai așteptat atâta timp ? Căutai o parte din ceea ce am pierdut noi , muritorii , pe parcursul vieții ?
-Caut inocența , bunătatea , și dăruirea necondiționată ….Acum încep să cred că sunt simple cuvinte în vocabularul oamenilor .
Bătrâna îi privește degetele . Păreau atât de delicate , dar , doar păreau . Sub aparenta slăbiciune puteai ghici o forță imensă , o putere la care oameni nu aveau acces . Și fără discuție , nu era vorba de acea forță brută , fără limite …..
Inorog o ia prin surprindere , întrerupând –ui șirul gândurilor .
-Da . Nu am vrut să fur bucăți din povestea voastră . Mi-am dorit tot pachetul . În timp am văzut că unii folosesc cuvinte de dragoste ca să genereze ură .
Bătrâna îi surâde cu îngăduință .
-Dragostea nu ne dă dreptul să deschidem răni în sufletul celuilalt . Mulți spun că au facut-o din iubire , nu jignești , nu întrebi și nu faci reproșuri . Și cel mai important lucru , nu încerci să-l schimbi crezând ca așa este cel mai bine pentru el . Poți ajunge să te pierzi undeva în infinit , printre răutăți și egoisme , păreri de rău și teama că –l vei pierde . Noi ne creăm proprii demoni .

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
***

Îmi doream un dram de liniște . Zilele treceau una după alta , aveam impresia că încercau să se piardă în neant . Nimic nu mă mai mulțumea . Simțeam că mă pierd printre ceilalți . Eugen nu mai dăduse nici un semn de viață de săptămâni întregi .Acest lucru mă deranja cel mai mult la el . Mă ignora un timp , ca apoi să apară când nu mă așteptam să-l mai văd .
Într-o zi , când mă grăbeam spre casă , am avut surpriza să mă întâlnesc cu o prietenă mao veche . Încet , încet , ne apropiam de casa în care locuiam . Discutam cu ea despre relații , societatea în care trăiam …eram atât de absorbită de subiect , că nu am observat tăcerea ei . Târziu am realizat că ea tăcea și privea undeva în spatele meu . Ochii i se rotunjiseră a mirare și gura avea un surâs tâmp înfipt într-un colț .
-Cred că pe tine te caută !
M-am răsucit și am împrumutat fața ei tâmpă .
Când suntem mai puțini stăpâni pe situație , copiem cele mai ciudate reacții . . Eugen își parcase mașina aproape de locul unde mă aflam și scotea din mașină buchete imense de flori . Pe puțin zece .
-Cred și eu că pe mine mă caută ! Dumnezeule !
Mi-am dus mâna la frunte . Nu știam cum să reacționez . Âl privesc cum se întoarce spre mine și cum un zâmbet cald îi luminează fața , iat ochii i se subțiază ca și cum ar fi fost orbit de soare .
Într-o secundă eram cu obrazul lipit de pieptul lui . Am început să mă smiorcăi .
-Bun …Deci chiar trebuie să plângi ?
-Nu plâng …te înjur printre dinti .
Am izbucnit în râs . Veselia mea îl calma .
-Chiar trebuia să vandalizezi o florărie ?
Eugen își întoarce privirea indignat .
-Femeia care era acolo se gândește probabil și acum la mine . Mă compătimește . Crede că am multe păcate de ispășit .
-Chiar ai mulți ghimpi în coaste acum ….și mă pregătesc să-ți înfig și mai mulți .
L-am lăsat să care singur toate florile . Atunci când ești cu omul drag lângă tine , ți se pare că timpul trece prea repede . Sufletul încearcă să cuprindă toate clipele frumoase și să le păstreze pentru eternitate .
Cred că am fost prea lacomă . Mi-am dorit totul și am încercat să dăruiesc totul . Nu m-am înșelat și el mi-a dăruit tot ce se putea mai bun . Un lucru trist , el nu m-a pregătit pentru suferință . Nu m-a învățat cum să trăiesc fără surprizele lui , fără zâmbetul lui ….
Am pregătit cina și am mâncat pe jos . Dorea să facă tot ce-i trecea prin cap , fără nicio restricție , fără niciun gând rău .
-De ce simt că trăiesc numai când sunt alături de tine ?
Întrebarea m-a luat pe nepregătite . Am tăcut , neștiind ce să-i spun în acel moment .Acum ….după atâția ani de gânduri , aș ști să-i dau zeci de răspunsuri .
-Sunt nefericit . Nu mai știu să mă bucur de lucruri simple , cred că am uitat ce înseamnă să trăiești din bucățele de zâmbet .
M-am răsucit spre el uimită .
-Ai tot ce-și poate dori cineva . Sunt oameni care nu au nici măcar o casă a lor , nu au ce să mănânce , nu au o pernă a lor …..
Îl privesc cum își duce palmele la față , parcă încerca să se apere de ceva ce eu nu puteam percepe .
-Am mai mult decât mi-am dorit . Uneori mă întreb dacă aceste …bunuri contează .
Își mușcă buzele până la sânge . Am întins mâna și am mângâiat acel surâs trist . Ceva îmi spunea că el suferea . Lucruri care atunci îmi scăpau acum îmi apar clar în minte .
-Nu vreau ca tu să fii doar o amintire . Vin și plec , asta fac tot timpul ….plec și nu știu când și dacă mă voi mai întoarce .
Îi privesc lacrimile și nu-mi venea să cred că sunt ale lui .
-Îmi este teamă de ziua de mâine , îmi este teamă de tot ce va urma …nu vreau să te pierd și nici nu aș suporta să-ți facă cineva rău .
-Sunt aici , nu plec nicăieri …Mă vei găsi mereu așteptându-te . De câte ori îți va fi dor de sărutul meu …să te gândești că eu sunt aici . Nu am dușmani , deci nu am de ce să mă tem . .
Surâte trist . O umbră ciudată îi înconjoară tâmplele .
-Tu nu ai , din păcate eu am prea mulți . Singurele lucruri frumoase le-am trăit alături de tine … Am plâns mult în urma ta . Nu mi-am dat seama că voi regreta plecarea ta . Timpul petrecut cu tine m-a făcut să înțeleg ce-mi doresc de la viață . La început am crezut că ești un capriciu , vârsta care-mi amintea că mă poate scutura când totul îmi pare mai roz , dar bineânțeles nu a fost așa , a fost acel ,, ceva “ pe care ar trebui să-l întâlnim cu toții , măcar o dată în viață . Amintirile mele încep cu tine și se opresc la tine . De ce nu m-am putut apropia de altă femeie ? De ce nu mi-a răpit niciuna din cele pe care le cunosc gândurile și zâmbetele ?
Fără să-i fie teamă că voi râde de slăbiciunea lui , mărturisea lacrimi și iubire pentru mine . Am rămas fără glas . Minunile le trăim rar , iubirile le strângem la piept și ar trebui să nu uităm că ele sunt singurele daruri prețioase .
-Știu că nu te pot lua cu mine . Ai fi mereu în pericol și teama că te-aș putea pierde în favoarea eternității…aș înebuni de grijă . Aici ești în siguranță . Mă gândesc că îți este greu , dar e mai bine așa cum este acum …mai bine pentru tine .
-Știu . I-am mângâiat fața . Degetele mele alunecau tandru pe obrazul aspru . Când s-ar fi putut să ne legăm destinele , am ezitat , acum …acum este mai bine așa .
Mă privea cu lăcomie . Parcă încerca să-și tipărească în minte fiecare trăsătură a mea . Pentru eternitate .

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Teodora Paula Dumitrache și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.