Mihai Horga – meditaţii

Oaza romaşcană
(pamflet)

Pe străzile de lângă parc
Mă plimb ades
Să scap de stres…
Admir aici, o altă lume
În vile bune
Totu-i curat, nu vezi gunoi
Până şi câinii sunt de soi
Nici crâşme nu-s, nici magazine
E linişte şi-i tare bine!

Pe străzile de lângă parc
La început, a fost o zonă
Mai mult, cazonă
Cu plutonieri, cu colonei
Tot oameni grei…
Apoi şi doctori, avocaţi
De soartă, privilegiaţi
(Iar mai târziu, s-a menţinut
Sistemul de la început…)

Pe străzile de lângă parc
Nu-s blocuri mari
Nici câini comunitari,
Asociaţii de proprietari,
Administratori, preşedinţi,
(Numai locuitori cuminţi)
………………………………
În urbea asta zbuciumată
Avem o oază minunată
Ce trebuie-aşa, păstrată
Şi…neschimbată!

Meditaţie

Zilei,fac safteaua, savurez cafeaua
Un noian de gânduri,se vrea scris pe rânduri
Stând la gura sobei, deschid drumul vorbei
Trosneşte-n pod grinda,e ger! În oglinda
Focului astral, pe teluric val
Făcut de cenuşă,sclipind jucăuşă
Eu mă văd, grăbit. Mai vreau să profit
De restul de viaţă,fugind ca o hoaţă
Mai fac un efort, încă nu sunt mort
Sunt viu,dar e-o stare, curgând, călătoare
Ehei! ,,panta rhei”-se duc anii mei!
(Totu-i trecator…) Traversez uşor
Ceaţa dimineţii,calc pe zebra vieţii
Deşi-istovit, iată-s nelovit
Cu viteza gândului, de Maşina Timpului
Sprinten, m-am ferit, încă-s fericit
Că mai am reflexe, poate şi complexe
Dar, cândva, chiar mâine, viaţă pe pâine
Oare, voi avea? Soarta-cum o vrea …
Nu ştiu, e târziu, cum va fi nu ştiu
Poate, mai e vreme, încă e devreme!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.