Marian Hotca – Poeme Pascale

Marian HotcaÎnviere

Sub arbori
încătuşaţi în pietre,
aripile păsărilor
încă mai bat îngreunate
de şoapta închisă
a pământului.

Cântă un cioc
vibrând în copaci,
iar flori însetate
beau din ciocul
păsăresc
cântul decojit
al primăverii.

O creangă
feciorelnică
mai bate la uşa soarelui
să intre în noi,
în păsări,
în flori
şi în pietre
Învierea.

Mântuire

Iisus –
rămâne umbră de tămâie
pe lemnul acestei omeniri
când durerea unui
cosmos plânge
cu raze smulse din nadir,
şi parc-o lacrimă
din piatră seacă
a dat din suferinţa-I
muşcătoare
o veşnicie parfumată
cu vieţi eterne şi de floare.

Iisus –
o alinare osândită
sub clopotul
acestei mântuiri
îşi plânge-n gând
amărăciunea
şi cuiul negrei
răstigniri.

Răstignire

Sub fire sângerânde
de iarbă luptătoare
pământul plânge-n
unde virulente
şi nimeni nu-i alină
istovirea
că-n el s-a-nfipt
o cruce-apăsătoare.

Iisus – o taină luminată
se frânge-n lacrimi
verzi de chin
şi nimeni nu-i stinge durerea
închisă-n apa cu venin;
şi-atunci o mână sfârtecată
de umbra unei nimiciri
îl mângâie îndurerată
simţind prigoana
înneguratei răstigniri.

Orbire

Orbirea îmi va deschide
ochiul până la soare
şi atunci voi îngenunchea
la masa unde vântul
s-a cutremurat
în paharul cu vin
al lui Iisus.

Voi încremeni când
Zorii Învierii vor scutura
roua neagră de sânge
scursă din ochiul divin
pe trupul sticlos
al unui trandafir.

Păsări cu aripi de foc
în văzduhul de smirnă
se vor stinge în candele
cu blândă lumină
şi din pietre surde
se va auzi Inima Ta
cum va bate etern.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Marian Hotca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.