Ion Ionescu-Bucovu – „Cuvinte-ncumințite” de George Petrovai

George Petrovai din Sighetul Marmației este un om de spirit. Cuvintele lui încumințite fac deliciul cititorului. Autorul scrie poezie, articole de ziar publicate prin diferite ziare și reviste, eseuri despre filozofia culturii și religiei și chiar proză. Și le scrie cu talent, are o cultură filozofică și filologică solide. Cele 782 de sentințe din carte sunt tot atâtea perle șlefuite cu grijă de autor. Am putea să spunem că această carte are plecarea din „Povestea vorbei” antonpannească sau în „mușatismele” scriitorului Mușatescu.
De la Aristotel și Platon încoace s-a cam spus despre tot și toate până astăzi. Cu asemenea sentințe au apărut dicționare cu citate, unele chiar comentate. Ele își au originea în proverbul și cimilitura populară, în zicala scurtă și plină de înțelepciune. Domnul George Petrovai le trece însă prin mintea lui ascuțită și le dă o altă strălucire. El scrie despre orice: despre femei, despre gelozie, despre fericire, despre om, despre speranță, despre rai și iad, despre prietenie etc. Comentează texte din Aristotel, din Heidegger, din Nietzsche, Cioran și Țuțea, trecându-le prin interpretarea lui. Domnul George are o minte ascuțită, sențințele lui sunt scurte și pline de înțelepcine. Acest fel de scrieri face parte dintr-un gen literar mai rar care place publicului cititor. Folosește comparația scurtă, metafora, antiteza, epitetul sclipitor, care toate dau un plus de strălucire acestor „cuvinte-ncumințite”. Dacă le căutăm originile le găsim și în alte asemenea lucrări scrise altfel. Să luăm ca exemplu „Nu moarte-n sine e cumplită, ci veșnicia ce urmează ne-nspăimântă” pe care o găsim și la Coșbuc: „Nu de moarte mă cutremur/Ci de veșnicia ei”
Dau și câteva exemple luate la întâmplare de cuvinte de duh, ieșite din gura unui înțelept:
-Prieteniile devin adevărate după ce se hrănesc cu amintiri;
-Mai grăitoare decât vorba lată, tăcerea înțeleaptă se arată ( ne duce cu gândul la Anton Pann):
-O inimă fără prihană e pentru bârfă dulce hrană;
-Nu omul drept ajunge-n față, ci prefăcutul devine paiață. (vezi și versificația, de sorginte populară ca la Anton Pann);
-Toți oamenii au inimă dar câți dintre ei sunt oameni de inimă?;
-Femeia marfă își stabilește mărimea prețului direct proporțional cu scurtimea minții sale;
-Este mai ușor să înveți ce ai făcut decât să faci ceea ce ai învățat.
Aș recomanda autorului ca toate aceste sentințe să le pună pe o tematică, cum dealtfel a făcut și Anton Pann în a sa „Poveste a vorbei”.

***

1.Ridicolul oamenilor fără haz este atât de penibil, încât numai tăcerea poate să-l aprecieze cum se cuvine.

*

2.Hlizeala este ca o cocotă ce-aține calea râsului inocent.

*

3.Mult mai lesne decât a râde este să te faci de râs.

*

4.Și dacă râsul de la urmă este rânjetul celui îngrozit de neantul morții?

*

5.Rânjetul este râsul fără bucurie ce vine îndată după stingerea luminii zâmbetului.

*

6.Toți oamenii au inimă. Dar câți dintre ei sunt oameni de inimă?

*

7.Aritmetica sui-generis a cuplurilor care se iubesc: 1+1=1.

*

8.Geografia iubirii sincere este atât de întinsă, încât doar unora dintre inimi le este dat să o cunoască.

*

9.În atâtea mii de ani, oamenii încă n-au învățat că altitudinea socială este o formă de relief necunoscută de către geografia iubirii.

*

10.Femeia–marfă își stabilește mărimea prețului direct proporțional cu scurtimea minții sale.

*

11.Inima cocotei? Un organ care ajunge să o onoreze de-abia după ce uterul a dezonorat-o complet.

*

12.Există trei mari categorii de femei: a)Femei care se iubesc pe ele cu ardoarea cu care-și urăsc cele mai bune prietene; b)Femei care doresc luxul și gătelile în chiar mai mare măsură de cum își condamnă semenele înrobite acestei slăbiciuni de-o vârstă cu istoria; c)Femei cucernice, adică rezultatul irezistibil al încrucișării primelor două categorii.

*

13.Poleiala femeii cochete este ca pulberea de pe aripile fluturelui: fără poleială ea nu cutează să-și ia zborul, fără pulbere el n-are putere să zboare! Și amândoi au motive să se plângă de cruzimea sorții pentru starea de nefluturatici la care au fost constrânși…

*

14.Femeile încep să regrete din clipa când nu mai au nimic de pierdut.

*

15.Cinstea este noțiunea pe care tot mai multe femei din zilele noastre ajung să o înțeleagă de-abia după ce devin inutile pentru treburile necinstite.

*

16.Cum numărul femeilor îl depășește pe cel al bărbaților, este de presupus că pământul rodește mai multe Marii Magdalene decât discipoli ai lui Iisus.

*

17.Dărnicia îl îmbogățește pe sărac, lăcomia îl sărăcește pe bogat.

*

18.În relațiile amoroase, ea numai ce va spune și el îndată se supune.

*

19.Oricât ar fi de consistent, darul bogatului nu valorează cât darul-jertfă al săracului.

*

20.Surplusul bogătanu-l drămuiește, din al său pic săracul dăruiește.

*

21.Femeia soțului i se supune, doar dacă el ca dânsa spune.

*

22.Într-o familie unită doar ea să turuie-i menită.

*

23.Trebuie să fii dăruit de la natură pentru a ști să te dăruiești altora.

*

24.Nu degetul murdar e bun pentru ascuns, ci cel curat și cu pomadă uns.

*

25.Politica este instrumentul prin care se face dovada clară că tot răul celor mulți este spre binele celor puțini.

*

26.Pentru bărbat încep durerile de cap după ce femeia şi-a vârât ceva în cap.

*

27.Cu cât femeia este mai delicată şi mai graţioasă, cu atât papucul ei se dovedeşte mai apăsător.

*

28.Ce ţi-e şi cu femeile! Toate vor să fie regine, deşi vremurile de aur ale regalităţii au apus, lăsând în urmă praful nobleţei şi pulberea etichetei.

*

29.În toată istoria existenţei sale omul n-a evoluat nici cât negru sub unghie. Ba parcă dimpotrivă. Dar el dă apă la moara teoriei evoluţioniste prin aceea că în alcătuirea sa se întrevăd elemente şi însuşiri specifice speciilor inferioare: vâscozitate de moluscă, cruzime de rechin, suficienţă de batracian scufundat în balta urât mirositoare a comodităţii, şiretenie de şarpe otrăvitor, lăcomie de vultur hoitar şi îndărătnicie de hienă flămândă.

*

30.Ce-i parlamentarul român? Un om de zăpadă, care se topeşte cu totul în masa înfierbântată a dătătorilor de voturi, lăsând în urmă-i doar morcovul ce-i ţinuse loc de nas, foarte indignat şi el de nedemna sa întrebuinţare.

*

31.Politica românească – o cocotă sătulă până peste cap de destrăbălarea şi calicia politicienilor autohtoni, dar incapabilă să-i ademenească pe străini.

*

32.Viitoarele alegeri bat la uşa românilor. Ce bine-ar fi să facă anticameră până când îşi vor însuşi regulile elementare ale politeţii unui solicitant bine crescut!

*

33.Pentru a face politică în România zilelor noastre, în primul rând ai nevoie de obraz gros şi de fund tăbăcit: grosimea obrazului te va face imun la arsura scuipatului, iar şuturile încasate de posterior te vor propulsa spre vârful unei piramide sociale cu capul în jos.

*

34.De ce femeile frumoase nu se suportă? Fiindcă se iubesc atât de mult pe ele însele, încât în inima lor nu mai rămâne loc decât pentru ură manierată, invidie desăvârşită şi dispreţ fără cusur faţă de celelalte semene înzestrate cu chip plăcut şi forme atrăgătoare.

*

35.Legea lui Coulomb aplicată în societate: Cine seamănă se adună sau doi oameni se simt atraşi unul de altul dacă sunt încărcaţi cu sarcini moral-spirituale de acelaşi semn.

*

36.Nefericirea omului este direct proporţională cu vrerea şi invers proporţională cu putinţa.  (George Petrovai – Cuvinte-ncumințite – fragmente)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai, Ion Ionescu Bucovu și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.