Arta de a fi om – Profesorul Ioan Zenembisi

ZenembisiDe ziua Buneivestiri, „Casa Învăţătorului” din Piatra Neamţ a organizat o adunare de suflet: aducerea în amintire şi omagierea profesorului Ioan Zenembisi, intrat în nefiinţă în urmă cu aproape trei ani.
În prezenţa a numeroase cadre didactice, foşti elevi şi colegi, a familiei şi a multor cu¬noscuţi, Dl. profesor Liviu Rusu, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor, a inaugurat întâlnirea, evocând personalitatea celui omagiat, în vreme ce Dl. profesor Constantin Antonovici a prezentat date din biografia profesorului Zenembisi, iar D-na învăţătoare Stela Gaşpari, ca fost elevă şi mai apoi ca prietenă de familie şi, prin cele două fiice botezate, fină a familiei profesorului, a salutat iniţiativa comemorării colegilor de breaslă şi a pledat pentru reluarea acestei lungi şi frumoase tradiţii din viaţa dascălilor nemţeni.
Cu această ocazie, D-sa a oferit celor prezenţi volumul memorial “Arta de a fi om”, scrisă în cea mai mare parte de profesorul Zenembisi şi de apropiaţii săi, volumul fiind adus la lumină de Editura “Răzeşu”, cu sprijinul material al Familiei Carmen şi Radu Oancea.
La rândul său, editorul a salutat asistenţa şi a apreciat această frumoasă iniţiativă, subliniind că, din păcate, viaţa din ce în ce mai dificilă şi mai acaparatoare, ne face să-i uităm mult prea repede pe cei care ne-au fost aproape şi pe care i-am preţuit. Virgil Răzeşu a susţinut că profesorul nu i-a fost dascăl dar şi-ar fi dorit să-i fie, că a fost printre primele personalităţi de care a auzit când a venit în Piatra Neamţ, în urmă cu mai bine de cincizeci de ani, faima profesorului fiind nu numai de dascăl de excepţie, ci şi de om de bine, care şi-a sprijinit material alevii merituoşi, cu sau fără ştirea doamnei Areta. Editorul s-a străduit să confere volumului o ţinută editorială demnă de cel evocat şi şi-a exprimat părerea de rău că profesorul s-a apucat târ¬ziu de scris şi ne-a lăsat puţine amintiri aşternute pe hârtie. În fapt, ceea ce ne-a transmis este o scrisoare către Lilly (aşa sună şi subtitlul cărţii), nepoţica sa, care reprezintă viitorul familiei şi căreia a ţinut să-i transmită cunoştinţe despre origini, familie şi alte evenimente de viaţă. Vorbitorul a subliniat farmecul de povestitor al profesorului şi a deplâns faptul că profesorului Zenembisi i-au lipsit îndemnurile interioare şi ale celor din jur, de a ne reda mai multe din trăirile sale.
Au urmat la cuvânt foşti directori ai Liceului “Petru Rareş” din Piatra Neamt, colegi de catedră cu profesorul. Profesorul Nicolae Vasiliu a evocat şi el tradiţia omagierii dascălilor şi a adus ca mărturie a acesteia un volum vechi, închinat profesorului Panaite Crivăţ, intitulat “Omagiu”, detând din anul 1933 şi adus la lumină cu ocazia retragerii acestuia din activitate. A subliniat originea familiei Zenembisi, din Grecia insulară, mai exact din insula Paxos, din care o parte s-a oprit la Atena, o alta la Galaţi şi alta la Piatra Neamţ. Fostul director şi coleg a vorbit despre profesorul Zenembisi, ca mare iubitor de natură, cel care a îngrijit şi protejat iazul cu nuferi albi şi galbeni, aflat la limita de latitudine nordică, pe aceeaşi paralelă cu lacurile din Bihor, a amintit de pasiunea de pescar a profesorului, pe care îl însoţea în Deltă de cel puţin două ori pe an şi a evocat alte momente memorabile, petrecute împreună.
Profesorul Mihai Mancaş a impresionat asistenţa susţinând că nu consideră că profesorul a plecat dintre noi, că el este prezent în inimile şi conştiinţa tuturor, adevăr susţinut şi de către profesorul Gheorghe Amaicii, care a mărturisit că atunci când îi este greu, gândul îl duce la Iani Zenembisi şi depăşeşte momentele grele.
Doamna Elena Botez, verişoara celui omagiat, a evocat cu mare emoţie, copilăria şi adolescenţa petrecute într-o armonie şi o înţelegere per¬fectă alături de profesor, care au însumat 18 ani de viaţă. Studiile universitare ale celor doi, unul la Cluj, celălalt la Bucureşti, ca şi profesiile i-au despărţit, doamna devenind prim-solistă (de mare talie, subliniem noi), a Operei din Timişoara. Dar după retragerea din activitate şi când a rămas singură, a revenit în preajma profesorului şi a familiei sale, cu care a reînnodat vechile legături, prilej de minunate aduceri aminte.
Au mai cuvântat şi alţii dintre cei care s-au bucurat de harul profesorului, dar momentul culminant a survenit când nepoata profesorului, Lilly, care-şi aniversa 15 ani de viaţă chiar în ziua de Buna Vestire şi de evocare a profesorului, a intrat în sală, după terminarea cursurilor. Într-o pornire absolut spontană, întreaga asistenţă s-a ridicat în picioare şi i-a cântat “La mulţi ani !”.
Omagierea s-a încheiat cu o emoţionantă evocare datorată Dnei Stela Gaşpari, “Ce om!”, cuprinsă în volum în care a reconturat personalitatea profesorului Zenembisi, care a lăsat în urmă un nume de veşnică cinstire, exemplu de demnitate şi omenie, pe care cei mai mulţi îl poartă în suflet şi-i păstrează o frumoasă amintire.
Doamna Areta Zenembisi a oferit celor prezenţi un pahar de vin făcut în propria gospodărie după reţeta lăsată de profesor şi a mulţumit celor care i-au fost alături la această întâlnire de suflet cu cel care a fost profesorul Ioan Zenembisi.

Virgil RĂZEŞU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ioan Zenembisi și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.