George Petrovai: Cuvinte-ncumințite XXIII (Pilule fără efecte secundare)

1.O inimă fără prihană e pentru bârfă dulce hrană.
2.Există valori atât de prețioase, încât prețurile devin ridicole în raport cu ele. Cu toate astea, prin vrerea bogătașilor și comercianților, prețul se agață de-o asemenea valoare ca scaiul de oaie.
3.O fi valoarea-ntr-adevăr
un bun de preț al tuturor;
atâta doar că-n întregime
e la cheremul banilor…
4.Oamenii de valoare produc pentru a putea trăi; oamenii de bani gata trăiesc pentru a putea cheltui.
5.Cu cât are un ins mai multe de ascuns,
cu-atâta dă mai mult pe alifii de uns.
6.Dacă până și timpul își are vremea lui, cum să n-aibă toate din lumea asta timpul lor?
7.Asimetrii frecvente: Cine pe dinafară-i plin de toate, de strictul necesar lăuntric e departe.
8.S-a străduit să fie mare
cum ursitoarele-au prezis –
un munte pare în afară,
dar în lăuntru-i un abis…
9.Moravurile în lume-ntr-atâta s-au schimbat,
că pier în apă peștii și zburdă pe uscat.
10.Toți oamenii visează în timpul somnului, dar visători sunt doar aceia care cred în puterea viselor pe care le țes după ce s-au trezit.
11.Al nopții sfetnic uimitor se cheamă somnu-ntremător.
12.Somnul profund trupu-l reface doar dac-aduce-n suflet pace.
13.Somnul de plumb pentru trudit face cât auru-nzecit.
14.O viață-ntreag-a tot dormit, ca moartea să nu-l afle negătit.
15.Ziua cine-i pe drumul bun, în timpul nopții doarme tun.
16.Oricât viața e de grea, nu poți fi om fără de ea.
17.Cu cât cineva este mai puțin vrednic de respectul celorlalți, cu atâta se respectă mai mult pe sine însuși.
18.Ce lucru îngrozitor să furi din respectul datorat celorlalți ca să te poți respecta pe tine însuți!
19.Doar realiștii se văd așa cum sunt; optimiștii se văd așa cum și-ar dori să fie, iar pesimiștii îi văd pe toți așa cum e de dorit să nu fie.
20.Omul mărunt vrea cu ardoare prin sforării s-ajungă mare.
21.Marx a coborât conștiința omului în stomac, iar Freud i-a urcat sexul la cap.
22.Patima – pasiunea devenită suverană într-o inimă golită de sentimente.
23.Banul – punctul pe care se sprijină pârghia necumpătării umane cu care lumea este dată peste cap.
24.Că lumea asta-i prost făcută
prea bine noi cu toții știm;
dar cum doar moartea-i schimbă cursul,
cu ce avem ne mulțumim…
25.În bunăstarea egoistă, loc pentru alții nu există.

Sighetu Marmației,
15 ian. 2014

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.