MAria RUgină – Baie de inimă nouă

Când sângele trăit se scurge în văgăuna unui vis,
Iar tensiunea mă înalță spre jarul cerului deschis,
Tot cântecul speranței noi răsare tandru pe hârtie,
Chemându-mi primăvara-n trup, în larg șuvoi de apă vie.

Renasc din fost și așteptare, sub scutul aspru de voință,
Întind aripile spre tine, cuprind zenitul în ființă,
Dau aerului rost de prag și gândului suport intim,
Împrospătându-mi cada vieții cu dor fierbinte de sublim!

Reclame

Lansare de carte PS Ioachim Băcăuanul

crestinismul.CULTUL SF. PARASCHEVA. >>>

Ghe. A. M. Ciobanu la lansarea cărţilor PS Ioachim Băcăuanul

George Petrovai: Cuvinte-ncumințite XXIII (Pilule fără efecte secundare)

1.O inimă fără prihană e pentru bârfă dulce hrană.
2.Există valori atât de prețioase, încât prețurile devin ridicole în raport cu ele. Cu toate astea, prin vrerea bogătașilor și comercianților, prețul se agață de-o asemenea valoare ca scaiul de oaie.
3.O fi valoarea-ntr-adevăr
un bun de preț al tuturor;
atâta doar că-n întregime
e la cheremul banilor…
4.Oamenii de valoare produc pentru a putea trăi; oamenii de bani gata trăiesc pentru a putea cheltui.
5.Cu cât are un ins mai multe de ascuns,
cu-atâta dă mai mult pe alifii de uns.
6.Dacă până și timpul își are vremea lui, cum să n-aibă toate din lumea asta timpul lor?
7.Asimetrii frecvente: Cine pe dinafară-i plin de toate, de strictul necesar lăuntric e departe.
8.S-a străduit să fie mare
cum ursitoarele-au prezis –
un munte pare în afară,
dar în lăuntru-i un abis…
9.Moravurile în lume-ntr-atâta s-au schimbat,
că pier în apă peștii și zburdă pe uscat.
10.Toți oamenii visează în timpul somnului, dar visători sunt doar aceia care cred în puterea viselor pe care le țes după ce s-au trezit.
11.Al nopții sfetnic uimitor se cheamă somnu-ntremător. >>>

Vavila Popovici: Fenomenul istoric – reversibil sau ireversibil?

POPOVICI-Vavila-wb[1] - Copy„Istoria lumii este tribunalul lumii.” Friedrich von Schiller

Proverbele sunt vorbe pline de înțelepciune. Ele provin din experiența vieții celor care au existat înaintea noastră și a căror existență s-a înscris în istoria acestei lumi. „Un nebun aruncă o piatră și zece înțelepți se chinuiesc s-o scoată”, este proverbul românesc pe care-l aud tot mai des în ultima vreme. Chiar așa? Multor înțelepți un singur nebun le poate da de furcă? Cert este că fiecare dintre noi simte dezordinea din jurul său, libertatea fără de măsură și de reper, disproporția covârșitoare între cei bogați și cei săraci, mizeria morală care include vicii, păcate și atitudini provocatoare. Ordinea a lăsat demult loc haosului, dar să ajungem până la o gravă turbulență – ea fiind una dintre manifestările haosului – parcă nu ne-am fi așteptat. Există credința unora că s-a pierdut legătura cu dimensiunile mai înalte ale conștiinței, dimensiuni spirituale și, din această cauză s-ar produce o involuare, omul ajungând la o „specie dăunătoare, ce ar putea distruge întregul Univers”. Oare nu mai cunoaștem Calea care trebuie urmată? Un destin neînțeles ne condiționează existența?
Există, totuși, în profunzimea ființei umane dorința de regăsire a adevăratei naturi, de ieșire din visul materiei și de întoarcere la spiritualitate, la divinitatea care veghează și ne îndrumă calea vieții. Dar pentru regăsirea adevăratei Căi, trebuie să ne oprim din drum, să cugetăm, să decelăm între bine și rău și numai apoi să mergem mai departe. Vocea interioară, vocea sinelui trebuie să fie mai puternică ca cea a Egoului. Numai ea ne poate face să cunoaștem Calea ce trebuie urmată. Comparând apoi lumea de ieri cu cea de astăzi, adică reflectând asupra istoriei, am putea, cu ajutorul minții, să alegem, cu o mai mare ușurință, binele pentru lumea în care trăim. >>>