La multi ani dragi colegi întru poezie: autori, cititori și ucenici (așa ca mine)! Un cadou Teo Cabel – Poetul

Poetul nu e preșul
Pe care
Călcâiele cuvintelor
Își șterg sensuri nici de ele
Înțelese.

Poetul vorbește cu
Viermii ființei
Îi învață să facă salturi mortale
În zbor le cresc aripi
Și încep să ardă pe cerul metaforei
Stele nechezătoare.

Poetul este mereu înfometat
Nici moartea nu-i ține de foame
Nici cerul cu spuma lui de aștri în cafeaua nopții

Iubirea stă cu ochii pe el
Poetul îi cere câte o bucățică din carnea ei
Ea îi dă…
Și foamea lui e tot mai mare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Teo Cabel și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la La multi ani dragi colegi întru poezie: autori, cititori și ucenici (așa ca mine)! Un cadou Teo Cabel – Poetul

  1. Horga Mihai zice:

    O surpriză…acest crez al poetului, plin de metafore inegalabile, închinat poeziei și iubirii…Admir!

  2. Sava Sifora zice:

    Mulţumim pentru accest dar minunat…ca şi darul divinităţii pentru muritori Poezia !

Comentariile sunt închise.