Iosif Haidu: artist plastic Elixenia-Dorina Novac

Experienţa privirii determină, în bună măsură sensul memoriei noastre afective, ea întregeşte nu numai orizontul sufletesc căruia îi adaugă etapă cu etapă, dimensiunile semnificative ale raportului cu realitatea şi capacitatea de a opera selecţii în universul reperelor caleidoscopice cu care se interferează permanent, dar se şi instituie ca un adevărat centru gravitaţional al sensibilităţii, făcând din multitudinea senzaţiilor şi percepţiilor noastre un spațiu coerent şi personal în care ne prelungim, de fapt cu întreaga fiinţă.
Pictura şi grafica Dorinei Novac, este – în ordinea de idei a celor spuse mai sus – un exemplu extrem de instructiv şi interesant în acelaşi timp, de modul în care privirea poate fi emancipată de datele ei primare şi ridicată la rangul unei adevărate facultăţi creatoare.
Conlucrarea cu imaginea şi raţiunea ordonatoare nu este strivitoare pentru datul vizual în corul pictorii Dorinei Novac. Fragmentele realului încorporate imaginii plastice inspiră, nu pur şi simplu un sentiment de recunoaştere a existentului, ci chiar o identificare (senzaţională fireşte) cu acesta.
Pictura Dorinei Novac este un ansamblu care transcende însă, fără nici un fel de dificultate, condiţia unui decupaj savant, comunicând cu regularitate nu atât un mesaj distinct cât o atmosferă specifică pe care am putea-o aproxima prin comparaţie cu liniştea ireală, instalată plenar şi definitiv asupra unui spaţiu sensibil, devastat (fără ca vreo urmă, a dezastrului să fie prezentă) de terifiantele furtuni sufleteşti. >>>

Reclame

Adrian Alui Gheorghe interviu la radio Timişoara, în preajma aniversării PS Ioachim Băcăuanul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Gheorghe A.M. Ciobanu – Şaizeci de Primăveri, cu Har pentru Altar

La un Altar la care şi Senioria Sa, îşi numără decenii, ca pământean ceresc. Înalt prea mult alesul Episcop muşatin, a poposit în urbea noastră, la început de secol, de mileniu.
A vieţuit şi merge mult în Franţa la cei ce sunt creştini dar şi români, acolo. O viziune sacră nepereche, nu contopită inflexibil cu acel golgotic timp, ci dăruită omului de azi, ca şi pentru acel şi acei care ne vor urma, veac dup veac.
A predicat mereu, asemenea unui Bossuet, despre valori şi sacre şi morale, în năzuința de a fi şi pe pământ, precum în Cer.
Preocuparea de perfecţiune, l-a dus şi la un Doctorat, luat în Franţa, cu o tematică autohtonă, privind doctrina sacră şi creştină, a corifeului Dumitru Stăniloaie.
Condeiul său prolif, documentat, a poposit, apoi, la reimortalizarea prea Sfintei Parascheva, patroana întru Hram a Sfântului locaş de Rugă, aflat în urbea Romanului ca Episcopie, locaş ce s-a alăturat şi unui alt altar creştin apropiat, cel al Bacăului.
Să mai rămânem în lumea Cuvântului încredinţat hârtiei, acea lucrare care, numai ca denumire, te invită şi la ,,credo”, dar şi la ,,cogito”, la o gândire contemporană şi deschisă. E un summum de eseuri teologice, purtând numele de: Creştinismul abia începe – un Ecce Creştinisal vizionarie – atât de necesar în vremea noastră, spre a înţelege şi Divinul şi Realitatea.PS Ioachim2 >>>

La multi ani dragi colegi întru poezie: autori, cititori și ucenici (așa ca mine)! Un cadou Teo Cabel – Poetul

Poetul nu e preșul
Pe care
Călcâiele cuvintelor
Își șterg sensuri nici de ele
Înțelese.

Poetul vorbește cu
Viermii ființei
Îi învață să facă salturi mortale
În zbor le cresc aripi
Și încep să ardă pe cerul metaforei
Stele nechezătoare.

Poetul este mereu înfometat
Nici moartea nu-i ține de foame
Nici cerul cu spuma lui de aștri în cafeaua nopții

Iubirea stă cu ochii pe el
Poetul îi cere câte o bucățică din carnea ei
Ea îi dă…
Și foamea lui e tot mai mare.

Tudor Ghideanu – Ortodoxia Românească în societatea şi istoria postmodernă: PS Ioachim Băcăuanul – Creştinismul abia începe (I)

În şirul teologilor de maximă importanţă pe care i-a dat spiritul românesc, de la Mitropoliţii Dosoftei, Varlaam şi Petru Movilă, până la teologul panortodox, Marele Părinte Dumitru Stăniloaie, se înscrie şi episcopul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, teologul pr. prof. dr. Ioachim Giosanu, hirotonisit ca Prea Sfinţia Sa Ioachim Băcăuanul. Simultană lucrării sale ecleziale şi misionare, opera de teolog ortodox edifică prima sa treaptă, prin teza de doctorat La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, susţinută la Institutul ,,Saint Serge” din Paris, sub savanta conducere a profesorului Boris Bobrinskoy şi a teologului Olivier Clement.
IPS Ioachim BacauanulEpiscopul Ioachim Băcăuanul consideră, întemeiat, că ,,punctul central al teologiei Părintelui Stăniloaie este îndumnezeirea omului” (Eveque Ioachim Giosanu La deification de l’homme d’apres la pensee du Pere Dumitru Stăniloaie, Ed. Filocalia, Roman, 2013, Avant.propos, pag. 33).
PS Ioachim Băcăuanul nutreşte credinţa şi convingerea că ,,Teologia Părintelui Stăniloaie este animată, înainte de toate, printr-un mesaj divin şi poartă amprenta luminii şi a căldurii pe care le răspândeşte Sfântul Duh. Astăzi, nu există nimic care să ne lipsească atât ca această lumină şi această căldură” (op.cit. pag. 34). >>>

Mihai Horga – versuri

Cronica nopții

La lumânare, în fapt de seară,
Aleg cuvinte din călimară…
Ca pe mărgele puse pe aţă
Le-nşir în stihuri dându-le viaţă
Pun la uscat cuvintele ude
Dangăt de clopot, trist se aude
În paraclis lumânări s-au aprins
Încă un suflet, de lut s-a desprins…
Trăind, şi-a dus crucea în suferinţă
Primeşte-l Doamne, cu îngăduinţă
Pace,sfinţeşte-i pe veci mormântul
Noaptea vopseşte cu tuş pământul
Şi tot în noapte, un prunc se va naşte
Lacul din vale dă-n clocot de broaşte
Palidă, luna contemplă rece
Pe bila de lut, ce se petrece
O viaţă s-a dus, altă viaţă pulsează
În noaptea ce doarme, în noaptea ce-i trează! >>>

Constantin Tomşa – Omul prezent mereu în Agora

Lansare de carte 29 sept 2012 autor Gh. A. M. Ciobanu la Muzeul de Arta din Roman.În oraşul Roman – cetatea muşatină de pe malurile Moldovei şi Siretului – ctitorie care a depăşit şase secole de la prima atestare documentară – numele său este cunoscut şi venerat de întreaga intelectualitate locală, este, de mulţi ani, o emblemă a vieţii spirituale, ce a depăşit graniţele localităţii şi ale judeţului.
Desigur, aţi realizat că ne referim la profesorul, la poetul, prozatorul, istoricul, criticul literar şi de artă, eseistul, muzicologul, într-un cuvânt, scriitorul, omul de o vastă şi aleasă cultură, cetăţeanul prezent mereu în agora, preocupat permanent de viaţa cetăţii – Gheorghe A. M. Ciobanu.
Autor al unei puzderii de articole disipate în numeroase cotidiene, gazete şi reviste de cultură şi artă, locale, judeţene şi din alte localităţi, autor al unui număr de cincisprezece volume publicate (de la „Monografia Liceului «Roman-Vodă»”, 1972, realizată în colaborare cu fostul său profesor, distinsul cărturar Neculai Gr. Steţcu, la ce mai recentă, „Mecena, medic, misionar, Teodorescu”, 2012), Gheorghe A. M. Ciobanu este o prezenţă nelipsită de la multitudinea manifestărilor organizate şi desfăşurate în Roman, în judeţul Neamţ şi nu numai. >>>

Se nasc şi la Roman autori de top: Florin Vasile Bratu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAFlorin Vasile Bratu este un personaj ciudat care trăieşte la Roman şi Bucureşti, de fix 72 de ani (născut la 23 martie 1942), şi scrie cărţi felurite – romane poliţiste, poezie, proză în versuri, convorbiri cu morţii celebri ai lumii, fabule şi alte disertaţii cu chip de literatură – autor pe care nu l-am văzut niciodată prin mediile literare din capitala judeţului.
Cele câteva cărţi scoase în ultima vreme la Editura Crigarux  care au ajuns la mine graţie directorului acesteia, criticul literar Cristian Livescu, ne arată a fi un scriitor grăbit să recupereze timpul pierdut după debutul său din 1982 de la Editura Junimea, când a publicat prima lui carte, un policier cu titlu explicit, “O legătură ciudată”, apoi romanul “Un manuscris de ocazie, în 1985, şi s-a oprit un sfert de veac.
Absolvent de ASE Bucureşti, cu debut publicistic în revista “Urzica”, Florin Vasile Bratu a publicat până în prezent vreo 10 cărţi, printre care amintim volumele de poezie “A murit un popor. Versuri amare” (2010), “Povara drumului închis. Pamflete cordiale” (2011), “Durerea veşnică a neîmplinirii. Convorbiri” (2012) ş.a. Cele trei cărţi despre care scriu, Sine ira, Lacome poveri şi Femei, femei, sunt semnale clare că autorul este hotărât să intre în atenţia diriguitorilor literari (criticii) pentru a-şi afla locul pe care îl merită în imaginarul top al cititorilor. Ce şanse are vom mai vedea… >>>