Sifora Sava – poesis

Mi-e dor

Am aşteptat…
şi aştept…
o zi cu soare…
în care vorba nu doare.
Am aşteptat
şi mai aştept o zi senină…
în care zâmbetul este lumină.
Am aşteptat…
şi mai aştept un porumbel în zbor.
De câtă dragoste şi pace ?!
În casa noastră mi-e dor.

Nu vreau

Nu vreau!
Să presimt…drum de furtună…
ce vuieşte în tine.
Nu vreau!
Să răspund…minciună…egoism…
răutate ce pot doar să dezbine.
Nu vreau!
Să apună în mine…
cuvinte…sentimente…relaţii…
făcute ruine.

Nu !

Nu risipi ….zâmbetul meu…
cu ton ce adună ironia.
Nu !
Nu speria liniştea…e stress…
ce aduce ruine.
Nu !
Nu mări diferenţele dintre noi…
despărţirea e rece,
nu vom cunoaşte drumul…
viitorului pereche.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sifora Sava și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sifora Sava – poesis

  1. Boris David zice:

    Frumoase versuri, profunde ganduri, la tinta!…

  2. Maria Rugina zice:

    E atâta simțire în tot ceea ce scrieți, dar mă doare să fiți tristă!

Comentariile sunt închise.