Titi Nechita – Dorule, fir de mohor

Frunză verde de mohor
Cine-o zis dorului dor?
Că frunza mohorului
Nu-i ca iarba dorului!

Bătul-ar vântul de dor
Să-l adune în fuior
Şi să-l toarcă mândrele
Pe când se coc prunele!

Să-l toarcă în şezători
Şi-n ajun de sărbători.
Să mi-l toarcă fir întins
Să-mi leg focul de nestins

Ce îmi arde inima
De nu mai ştie de ea!
Fir-ai tu să fii de dor,
Ce te faci dac-am să mor?

Când voi merge la cosit
Ştiindu-te hămesit,
Am să te las pe suhat
Să te saturi de oftat!

Şi te-or găsi mândrele
Să-ţi strângă baierile;
Că destul ai colindat
Peste câmpul nebrăzdat!

Te-or lua la ele-n sân
Dar să nu fii prea hapsân!
Şi te-or strânge-n cingători
Să nu mai pleci până mori!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Titi Nechita și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.