Doru Viorel Ursu – Adevărul despre revoluţie, terorişti şi diversiune

3_0003 (1)Din arhivele secrete – cele 49 de dosare sânge şi carne de om: cartea întâi: Drama unui minister; cartea a doua – Sibiu – acvariul groazei; cartea a treia – Enigma mieilor
,,Adevărul despre revoluţie, terorişti şi diversiune. Sute de încercări mai vechi sau foarte recente. Şi cam tot atâtea eşecuri, din nevoia de senzaţional a ziaristului sau a veşnicelor ezitări şi îndoieli ale cercetătorului. Doru Viorel Ursu se plasează sub semnul rigorii şi caută adevărul în 49 de dosare uitate în arhive. documente autentice care nu lasă loc de interpretări. E unul dintre motivele pentru care autorul nu dă verdicte, ci mai degrabă, sugerează, lăsându-i cititorului dreptul la opinie. depinde însă de noi dacă, după 21 de ani, acceptăm să ne privim în oglinda crudă a istoriei pe care cartea ne-o aşază în faţă.” Costin Diaconescu
,,Lung şi istovitor este drumul spre Adevăr. Adevărul despre cele întâmplate la Sibiu, atunci când el, Adevărul, se vrea ţinut în chingile ipocriziei, în sute de documente peste care s-a aşezat praful uitării. Există tăceri care nu pot fi iertate. După ce am citit cu înfrigurare, mânat nu doar de curiozitate ci şi de un imbold interior, la început greu de înţeles şi devenit cu fiecare filă parcursă tot mai copleşitor, aceste documente tulburătoare din arhivaMinisterului de Interne, tăcerea mea ar fi una vinovată.” Doru Viorel Ursu

 

*

Doru-Viorel Ursu

 S-a născut pe 1 martie 1953, la Drobeta-Turnu Severin. A urmat cursurile Colegiului Gheorghe Lazăr din București. În timp ce era elev de liceu, a avut șansa să-l asculte conferențiind pe ilustrul matematician Grigore Moisil de la care i-au rămas în minte cuvintele: logica juridică este superioară logicii matematice. Este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea București, promoția 1976. După terminarea studiilor, lucrează ca procuror la Procuratura Sectorului 2. Din anul 1980 a fost judecător la Tribunalul Militar București, iar în perioada februarie – iunie 1990 a fost președintele Tribunalului Militar.
În anul 1990, Doru Viorel Ursu a fost desemnat să judece procesul lui Nicu Ceauşescu. Astfel a ajuns în atenţia opiniei publice şi i s-a propus să fie Ministru de Interne al României, în Guvernul Petre Roman (în perioada iunie 1990 – octombrie 1991). Între 24 octombrie – 23 decembrie 1991 a fost subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi timp de un an  (23 decembrie 1991-1 noiembrie 1992) a fost secretar de stat, şef al Departamentului pentru Administraţie Publică Locală.
                         În legislatura 1992-1996, este ales deputat de Argeș.  
Este membru de onoare al mai multor fundaţii cu caracter umanitar şi al Fundaţiei Nicolae Titulescu.
                      A contribuit la elaborarea legislaţiei moderne postrevoluţionare a României, a participat la înfiinţarea Academiei de Poliţie Al. Ioan Cuza, a Jandarmeriei Române (1990) şi a liceelor de poliţie Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu. A luat parte la încheierea primelor acorduri între Ministerul de Interne şi ministerele similare din alte ţări (Franţa, Austria); reprezentant al României la importante reuniuni şi întâlniri internaţionale.
 Până în anul 1996 a fost membru al Comisiei de Control a SRI. Din anul 1997 este doctor în Drept Penal și conferențiar universitar. Renunță la politică și la profesorat pentru avocatură. În prezent este avocat titular al Cabinetului de avocat „Doru Viorel Ursu” din  București.

          Este căsătorit din anul 1979 și are 3 copii, doi băieți și o fată, Mihnea, Cosmin și Miruna.
A mai publicat:

Colivia cu ciori vopsite, Holding Reporter, 1995

Ministru de interne, Bucureşti, Editura CD PRESS, 2008

Șah mat la România, Bucureşti, Editura CD PRESS, 2009

         Autorul, în colaborare cu doamna Ana-Maria Cristina Săndulescu, încearcă descifrarea enigmelor evenimentelor din decembrie 1989 în cuprinsul a trei volume (trilogia Sânge și carne de om):

Cartea întâi – Decembrie 1989 : drama unui minister, Bucureşti, Editura CD PRESS, 2010   

(…) mă mistuie dorinţa (…) de a restitui cât mai mult compatrioţilor mei, de a le reda adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci. (…) Rămâne oricărei naţiuni, mare sau oricât de mică, dreptul inalienabil de a se regăsi şi aduna în jurul istoriei sale reale, pentru a păşi, coerentă şi demnă, în viitor.

Cartea a doua – Acvariul groazei. Sibiu, decembrie 1989. Editura Bibliostar, Râmnicu Vâlcea, 2011

Cartea a treia – Enigma mieilor, Editura Universităţii din Piteşti, 2013

          Rostul cărţii? Enigmele Evenimentelor din Decembrie 1989, drama oamenilor sacrificaţi atunci, ca nişte miei fără vină, trebuie descifrate. Vor românii să ştie adevărul? Vrea România să fie stat de drept cu adevărat?
Trilogia Sânge şi carne de om nu este doar o simplă carte de memorii asupra evenimentelor trăite sau o înşiruire anostă de documente, ci se doreşte a fi o imagine sugestivă şi plastică a unei epoci, a unui mediu social şi politic. Cercetând evenimentele desfăşurate în anul 1989 în Europa Centrală şi de Est, concluzia autorului este că România nu putea să rămână în afara acelor schimbări.
Schimbările în mare viteză ale actualităţii nu sunt atât de haotice sau arbitrare pe cât suntem condiţionaţi să credem afirmă Alvin Toffler în volumul Puterea în mişcare.
Marii prelaţi ai globalizării i-au rezervat României locul pe tabla de şah a Lumii. Unul modest. Cum a fost însă realizată această schimbare hotărâtă României, în ce fel, pe ce căi, sunt întrebări pentru ale căror răspunsuri cartea de faţă stă mărturie.  
                                                                                                   (biografie si note Cristina Panaite)

1 (1)3_00023_0004

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Doru Viorel Ursu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.