Doru Viorel Ursu – Adevărul despre revoluţie, terorişti şi diversiune

3_0003 (1)Din arhivele secrete – cele 49 de dosare sânge şi carne de om: cartea întâi: Drama unui minister; cartea a doua – Sibiu – acvariul groazei; cartea a treia – Enigma mieilor
,,Adevărul despre revoluţie, terorişti şi diversiune. Sute de încercări mai vechi sau foarte recente. Şi cam tot atâtea eşecuri, din nevoia de senzaţional a ziaristului sau a veşnicelor ezitări şi îndoieli ale cercetătorului. Doru Viorel Ursu se plasează sub semnul rigorii şi caută adevărul în 49 de dosare uitate în arhive. documente autentice care nu lasă loc de interpretări. E unul dintre motivele pentru care autorul nu dă verdicte, ci mai degrabă, sugerează, lăsându-i cititorului dreptul la opinie. depinde însă de noi dacă, după 21 de ani, acceptăm să ne privim în oglinda crudă a istoriei pe care cartea ne-o aşază în faţă.” Costin Diaconescu
,,Lung şi istovitor este drumul spre Adevăr. Adevărul despre cele întâmplate la Sibiu, atunci când el, Adevărul, se vrea ţinut în chingile ipocriziei, în sute de documente peste care s-a aşezat praful uitării. Există tăceri care nu pot fi iertate. După ce am citit cu înfrigurare, mânat nu doar de curiozitate ci şi de un imbold interior, la început greu de înţeles şi devenit cu fiecare filă parcursă tot mai copleşitor, aceste documente tulburătoare din arhivaMinisterului de Interne, tăcerea mea ar fi una vinovată.” Doru Viorel Ursu >>>

Reclame

George Petrovai – Cuvinte-ncuminție XXI (Pilule fără efecte secundare)

1.Obrazul gros cu multă cheltuială se ține, în speranța că odată și odată va fi și el subțire.
2.Ciocoiul – patrupedul care face tot ce neomenește este posibil pentru a intra în rândul antropoizilor.
3.Cumsecădenia – piatra unghiulară a caracterului unui om.
4.Fiecare cu caracterul lui, chiar și aceia care nu mai au caracter.
5.Nu se cade să-ți faci de lucru cu cineva despre care nimeni nu spune că ar fi un om cumsecade.
6.Caracterul de-i distins
din hâd face un fain ins,
iară dacă-i păcătos
nici frumosul nu-i frumos.
7.Când căpitan de navă e trufia, secund nu poate fi decât prostia.
8.De-abia un deal a biruit și muntele-i pare sfrijit.
9.Oricât de scund ar fi un munte, de sus privește dealu-n frunte.
10.În sinea lui orice deluț se vede-un munte mai micuț.
11.Etica este evanghelia socială pentru viața de-aici, morala este evanghelia spirituală pentru viața de-apoi.
12.După disponibilizarea moralei pentru rezultate din ce în ce mai slabe, conducerea comportamentului uman a fost încredințată eticii.
13.Etica (de pildă, etica socialistă) ține morțiș să salveze forma, în ciuda faptului că fondul a fost devastat cu premeditare. >>>

Adina Dumitrescu – Tarpan cu galop în zigzag

Acum să nu vă imaginaţi că mă cred un tarpan în galop. Aş rămâne la coada hergheliei dezlănţuite! Nici că aş fi un tarpan în toată puterea cuvântului. Musculatura membrelor posterioare m-ar da de gol, coama rară şi chişiţa îngroşată la fel, vioiciunea ochilor m-ar da iarăşi de gol, idem lipsa copitelor late şi din tot tarpanul ar rămâne un mare gol, aşa cum a rămas şi golul de astfel de animale din Câmpia Română, Dobrogea sau Ardeal. Da, dar a rămas urma copitei lui în dioramele Muzeului Antipa, aşa cum şi numele meu va rămâne undeva pe-un răboj, catalog, voiam să zic Dar cel mai pregnant mi-a rămas râsul din barba rară pe care tot caut s-o extermin cu o pensetă lunar, minunându-mă. Bien que nu se raser! Ce Dumnezeu, o iau de la cap în straiele bărbatului post-primordial? Nuuuu! Ajung minten la capăt!
Aşadar, fără să fiu „el” nici pe departe, pe prispa imaginată stau cu capul ţinut între palme şi-mi apare întâi nor de praf, apoi o săgeată, apare capul primului tarpan în galop printre scaieţi, ciulini şi graminee sălbatice. Urmează grosul hoardei de după vârful săgeţii, gros ce creşte, se lăţeşte spre coadă. Vine spre mine „comeata” aducând după ea sunet invers proporţional apropierii de mine, care vas’ zică, se amplifică! Ei, şi dacă se amplifică, e musai să capete din partea mea un răspuns, un recul sau un feedback, cum se zice. V-ar supăra dacă acesta ar fi un hohot de râs sau mai multe? (Speranţe taică, speranţe!). Ştiu la ce vă aşteptaţi, doar români suntem, suferim de morbul fricii, dar trebuie neapărat să băgăm capul între umeri şi să aşteptăm drobul de sare? S-o mai dăm la întors, chiar dacă nu direct la râs, măcar la câteva vorbe, acolo, dar ca între prieteni. >>>