Apariţii editoriale: Virgil Stan – ,,Parfum de orhidee”

copertaProza contemporană românească a adăugat literaturii naţionale, dintotdeauna, figuri ilustre, reprezentative, creatoare ale eposului de factură existenţială, fie de proporţie picarescă, fie imaginar-ancorată în cotidian. Evenimentele, uneori străbătute de romantism – prin erosul rezervat, fără urmă de trivial, alteori – însă – debordând de senzualitate, cu pedanterii şi broderii cvasi-lirice, au constituit miezul în jurul căruia s-a închegat un roman sau o nuvelă. De cele mai multe ori, eposul de factură romantică poate fi descoperit ca motiv într-o temă mai amplă sau chiar ca temă de sine stătătoare, devenind mobilul predilect al scrierii în sine. Dragostea a fost, este, şi va fi întotdeauna, o poveste pe cât de nouă, pe atât de veche, scrisă dar mereu rescrisă, nu neapărat clasică, încartiruită în tipare sau îngrădită de canoane, ci liberă, chiar dacă finalul său nu poate fi întotdeauna unul fericit.
În acest areal arondat noţiunii de roman se încadrează şi scrierile lui Virgil Stan. Povestea în jurul căreia se ţes romanele sale nu e structurată întotdeauna pe planuri de acţiune, dar implică niveluri de semnificaţie paralelă. Prozatorul mangalian se dovedeşte a fi un scriitor de forţă, cu un har deosebit de face din lucruri – în aparenţă mărunte – detalii semnificative, de a creiona personaje pitoreşti, de a le racorda circuitului evenimentelor, într-o furtună căreia greu i se poate rezista. Cu un şarm special, cu un fel anume de a povesti, atent la tot ceea ce se întâmplă, Virgil Stan nu urmăreşte neapărat să fie cel mai citit romancier – în viaţă, dar are certitudinea acceptării de către publicul său cititor, putând fi înscris în eşalonul prolificilor prozatorilor români de azi, alături de: Ioan Lila, Cornel Boteanu, Mihai Leonte, Andrei Stan, Cristian Petru Bălan, Mariana Vârtosu, Virginia Bogdan, fără a putea face o listă exhaustivă de nume…
Virgil StanCum galeria de personaje a romanului semnat de Virgil Stan nu este una supradimensionată, iar acţiunea nu se prelungeşte dincolo de limita de suportabilitate lectorială, trebuie să-i dăm dreptate lui Raymond Queneau: nu contează dacă cineva priveşte un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spaţiu ficţional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un roman.

Gheorghe A. STROIA
Membru corespondent ARA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Virgil Stan și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.