Raluca Andreea Nantu – versuri

Raluca Andreea NantuSe numeşte

„Zile prea mari pentru mine…
Se face moarte…
Mă mai strâng asupra lanurilor de oameni,
Despletindu-mă din urme…
Rădăcini în palme…
Rădăcini în ochi…
În tălpi, în cruci şi în semne…
Se termină pomana …
Teme-te! N-o să te ucid încă!…
Aşteptându-mi dălţile,
Muşcându-mi vrerile,
Atât de râncedă şi totuşi măiastră…
În lume nu se mai moare iar..
În lume nu se mai moare…
În lume…
Lume albă…
Lume neagră…“

Eminescu

„E visul iubirii florii albastre.
E liniştea nopţii în codru de tei,
visul când lună şi brad se cunună,
iubiri nebune pe pleoape de gheaţa,
al florii cu suflet albastru şi-arome
albastre ca gânduri de spumă de mare.
E visul iubirii florii albastre.
*
E visul iubirii florii albastre.
E pleoapa unei pene de albatros,
visul stelei de miere în noaptea de mai,
iubiri candide pe pânză abstractă,
şi florii cu parfum argintiu de gânduri

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Raluca Andreea Nantu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.