George Petrovai – Iniţiative cetăţeneşti

Detaliez mai jos trei probleme, considerate de mine de maximă urgenţă, care – în decursul timpului – au constituit conţinutul unor memorii ce le-am adresat ba Parlamentului, ba ministerelor de resort. Dar cum rezultatele obţinute pe această cale au fost practic nule, de data asta materialul i-l voi înmâna unui senator, şi astfel, prin interpelările la care alesul nostru şi-a dat acordul, voi avea măcar certitudinea că problemele ridicate de mine au ajuns la urechile Executivului.

1)Dezastrul din agricultura românească, în condiţiile în care importăm circa 75% din necesarul hranei românilor. Şi măcar dacă aceste alimente ar fi sănătoase! Dar toate sunt îndopate cu chimicale şi e-uri, în timp ce imensul potenţial al României este lăsat în paragină.
Astăzi, când cererea de alimente în general, de alimente ecologice în special este atât de mare, iar preţul celor din urmă pe măsura rarităţii lor, să revenim, domnilor, ce-am fost, ba chiar mai mult. Să ne asigurăm, adică, nu doar necesarul de alimente pentru consumul intern, ci şi importante disponibilităţi pentru export, fapt care ar contribui în chip substanţial la eliberarea României de povara datoriei ei externe.
De altminteri, se ştie că din totdeauna guvernele pătrunse de responsabilitatea cu care au fost investite, s-au străduit să identifice avantajele absolute şi pe cele relative ale ţării lor şi să le valorifice cu maximă eficienţă. Pentru România, cel puţin în momentul de faţă, toate aceste avantaje (aşezarea geografică, relieful, calitatea solului, clima, reţeaua hidrografică, forţa de muncă) converg înspre agricultură.
Se subînţelege că revigorarea agriculturii ar duce de îndată la punerea pe picioare a tuturor activităţilor conexe: turismul, industria alimentară şi cea textilă.
Întrebarea cheie este prin ce mijloace poate fi revigorată agricultura românească, după ce ea a fost lăsată de izbelişte timp de 25 de ani, timp în care forţa noastră de muncă s-a cam risipit în cele patru zări? Este lesne de înţeles că pentru ducerea la bun sfârşit a acestei sarcini de prim rang naţional, trebuie statornicite de îndată altfel de relaţii între statul român, în calitatea sa de principal beneficiar şi procesator al produselor agricole, şi producătorii pe care-i mai avem: Statul, adică, să pună la dispoziţia producătorilor seminţe de calitate şi inventar agricol, iar aceştia să se poată achita de datoriile contractate prin produsele realizate în conformitate cu cerinţele regionale, naţionale şi europene (iată nevoia imperioasă a unui plan judicios întocmit!), produse care să fie achiziţionate de stat la preţuri stimulative pentru producătorii autohtoni!
2)A doua chestiune îi are în vedere pe pensionarii care de-abia îşi trag zilele cu pensiile lor de mizere. Căci aceştia reprezintă majoritatea zdrobitoare. Pentru a veni cu o câtime în ajutorul lor, este de dorit să nu li se înmâneze tuturor pensionarilor tichete gratuite de călătorie, ştiut fiind că cei mai mulţi dintre ei nu călătoresc niciunde şi astfel tichetele se irosesc prin nefolosinţă, ci – funcţie de opţiunea exprimată – pensionarul să poată primi fie respectivele tichete de călătorie, fie contravaloarea lor în bani sau alimente.
3)A treia chestiune are în vedere înmulţirea alarmantă, ziua-n amiaza mare, a jafurilor şi tâlhăriilor din toate localităţile României. Fireşte, când vorbim de jafuri, nu-i vizăm şi pe tâlharii cu ştaif. Pe aceştia, conform angajamentelor din campania electorală, îi lăsăm în seama preşedintelui Traian Băsescu. Că doar nu de florile mărului domnia-sa clama pretutindeni că Legile sunt făcute de hoţi pentru hoţi…
Pentru a contracara cât de cât ofensiva răufăcătorilor de toate vârstele, culorile şi calibrele, care – prin neruşinarea şi îndrăzneala acţiunilor întreprinse – se pare că aspiră la statutul de tâlhari şi bandiţi sadea, fac următoarele două propuneri de bun simţ:
a)Răufăcătorii care-şi ispăşesc pedepsele primite să fie obligaţi să presteze muncă utilă pentru societate până la acoperirea integrală a cheltuielilor cu întreţinerea lor (statul cheltuie cu un puşcăriaş de cel puţin două ori mai mult ca şi cu un internat în spital!) şi, desigur, până la acoperirea integrală a prejudiciului provocat statului sau, după caz, cetăţenilor;
b)Deoarece este o evidentă diferenţă de conţinut între pierderea actelor şi furtul acestora confirmat de poliţişti, păgubitului din cea de-a doua categorie nu doar că i se face o mare nedreptate, dar chiar i se inoculează sentimentul că este jefuit a doua oară (de data asta prin instituţiile statului!) atunci când trebuie să plătească refacerea actelor furate. Pentru a elimina acest sentiment penibil al cârdăşiei dintre instituţiile statului şi hoţi, se impune ca cetăţenilor cărora li s-au furat actele (lucru ce rezultă cu claritate din chiar declaraţiile hoţilor prinşi), să li se elibereze gratuit toate acele acte sustrase ce n-au mai putut fi recuperate!

Sighetu Marmaţiei
16 martie 2010

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.