MAria RUgină – versuri din volumul ,,Neajungerea de sine”

MARUCununa firii

SINELE este substanța energetico-vitală,
Care își găsește-n formă exprimarea ideală.

Este ce primim ca dat—conectare la sublim—
AMPRENTA IDENTITARĂ, pe care ne construim.

Sinele, egoul, eul—trepte de manifestare—
Ne conduc, de la posibil, spre fiirea ca valoare.

Această reprezentare ține ordinea în trup,
Organizând ambientul, precum regina, în stup.

În relația cu mediul, păstreză viul intact,
Atrăgând sau respingând ofertele de impact.

O bună parte din sine circulă alternativ
Peste timp și peste spațiu, antrenată de motiv.

Astfel, gândul și simțirea țes al lumii tale sens,
Fotonic sau tahionic, în întregul Univers.

Sine dat, sine preluat și sinele exprimat
Reprezintă, ca trăire, cota noastră de înalt,

Compunând Cununa Firii—esența a tot ce este—
Neodihna înlucrării, mereu înspre, mereu peste!


SINE – SOARE

Nu știu să ajung la tine, dar percep puterea ta
Și, simțindu-te în mine, știu că mă vei ajuta.
Fiind component activ, rod și parte din Natură,
Viața se supune Legii: poate trece prin uzură,
Însă ea poartă în sine, în mod cert și evident,
FORMULA REGENERĂRII—axul viului potent.

Bătrânețea-i o etapă trecătoare-n viața noastră,
Care pândește, sperând, precum noaptea, la fereastră.
Dacă aprindem lumina, ea-ncetează pentru noi
Să fie de nepătruns, face pasul înapoi,
Retrăgându-se oricât făclia noastră ajunge,
Până când raza de soare, viguroasă, o străpunge.

Întreg Cosmosu-i zidit pe tipare unitare:
Fiecare are-n sine, în rotire, propriul soare,
SURSA VIEȚII—concentrare orgonico- retractivă,
Care se stinge când mintea se oprește, în derivă.
Depistând, în stadiu optim, abaterea ce-ai comis,
SINE-SOARELE răsare, ferindu-te de abis.

MORALA ,,BASMULUI BASMELOR LUMII”

O pânză vagă de paianjen, inofensivă și subtilă,
Dar care—dacă n-o respingi—te cotropește, fără milă(!);

Tot mai săracă-n consistență—un vis de vals amețitor—
Îți cântă muzica-ncetării, golindu-te de orice dor…

Nu te lăsa înduioșat, privește-o ca o colivie,
În care pari mai apărat, dacă-i cedezi partea ta vie.

Încearcă și vei confirma: prejudecățile-s povești.
În fiecare clipă-a vieții, RĂMÂI AȘA CUM CREZI CĂ EȘTI!

Orice se poate-înlocui: APASĂ PE REGENERARE,
Dă click VOINȚEI de-a trezi toate resursele primare,

Supune-te cu consecvență programului înscris în tine
Și vei simți cum MOARTEA MOARE, clipă de clipă, DE LA SINE!

FAR AL NEOPRIRII NOASTRE

La-nceput, a fost IDEEA! Exprimată în Cuvânt,
Ea a dat identitate tuturor ,,celor ce sânt”.
Chiar, mai mult, provocând mintea să înceapă a gândi,
A DESCHIS, în evantai, CELE CE AR PUTEA FI.

Cine—din motive varii—se căznește să oprească,
Pe un număr fix de itemi, din curs, MINTEA omenească,
Își asumă, cu știință, păcatul nicicând iertat
Al trufiei mărginite, ucigând ce ne-a fost ,,dat”.

În loc să se poticnească în noroi marcat cu sânge,
OMUL AR PUTEA DESCHIDE ERA-N CARE NU SE PLÂNGE!
Și Zenon din Kition s-ar întoarce printre noi,
Spre a fi încoronat Zeu al ,,lumii de apoi”—

O lume în care viața, urmând sensul ei firesc,
Devansează utopia, tinzând spre dumnezeiesc,
Nu pentru a-i epata strălucirea și puterea,
Ci PENTRU A FI-N ACORD CU PROIECTUL ȘI CU VREREA!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.