Adina Dumitrescu – versuri

Chemare târzie

în prăbuşirea prăpastiei
printre pietre, nisip, gâze moarte
prin tunelul făcut înspre centrul pământului
aninate-s de zid două tulpini.
una şi-a pierdut spalierul
e acum în jos de grotă
mascotă,
lovită de pietre, nisip,
gâze moarte,
îngropată pe rând de-avalanşe
ce-i rup frunzuliţe şi flori
muguri şi spini,
gânduri de dalbi sicomori.
verdele ei dispare
colorând pereţi de tunel
rămânând palid lujer
sipet vechi de arome de flori
mlădiţă de salcie.
joardă.
peste-a doua tulpină
suflul timpului accelerat
a marcat nemurirea
aruncând-o peste gard de grădină
divină.
ar fi rămas spânzurată. aninată.
mutilată.
lujer rupt de sulfină.
vin, strigă de jos prima tulpină
ţi-ai păstrat parte din
frunze, din flori
parte din sevă şi ani
vin agăţându-mă, culege-mi ce mi-a rămas.
frunzuliţele mele,
flori,
muguri şi spini viitori,
gânduri de sicomori.
sunt pe undeva toate,
rupte, de vremi aruncate
da-s vii, butaşi, întreruperi de şoapte.
iniţiatic le voi lipi
calus voi face din ele
pe lujerul tău rupt de sulfină,
vei intra printr-un gard de grădină
întreg.
înţeleg, tulpina mea se va usca,
proptea
am să-ţi fac,
arac,
muşuroi, loc pentru unul din doi
până-ţi va creşte din rădăcină
înc-o sulfină
de înfruntat viitoare tuneluri.
vă voi păzi dintre nori,
comori!…

9 martie 2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adina Dumitrescu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.