Mihai Dascălu – O lectie de nobleţe pentru Chişinăul separatist şi nu numai

Romania marePeste limita s-a umplut Chisinaul cu venin anti-national. Dovada peremptorie a triumfului rusesc de transformare a teritoriului anexat in a.1812 intr-o ordinara gubernie. Spre marea uimire a tuturor, nu ca rezultat al teroarei coloniale si nici al rezistentei bastinasilor (desi istoria notifica asemenea manifestatii). Explicatia vine de unde nu te astepti – din partea victimei.

Diferentele substantiale dintre partile risipite ale Moldovei – hotarate de suzeran, te afunda intr-o melancolie nesfarsita. Precipitarea ingrata a atmosferei politice chisinauieane demonstreaza, irefutabil, ca acesta devine centrul anti-romanismului contemporan, pe cand Tiraspolul releva o incorigibila repetenta in competitie. A quelles raisons?

Cu Armata a 14-ea rusa in carca, Tiraspolul de azi reflecta tabloul Chisinaului de ieri – intruchiparea falsei „statalitati sotialisti moldovinesti” (de import!) – „suverana, independenta si indivizibila”. Si daca pozitiunea Tiraspolului e clara, prin nenorocul sau, cea a Chisinaului ridica mari semne de nedumerire. Amarnic, chipurile, de „independenta”, fosta colonie sovietica o face pe-a neznaiului, in ruptul capului ne-dorind sa revina la mosia parinteasca.

MoldovaDupa declararea independentei, la 27 august 1991, (banuim, fata de imperiul muribund), era de asteptat ca ex-Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca sa faca imediat pasul doi – refacerea neconditionata a Basarabiei (abandonata in a.1940) si, cu Insula Serpilor in brate, sa revina la vatra (mai ales, avand in rezerva modelul Marii Uniri). Ambitiile personale si de grup ale liderilor scoliti in institutii rosii a prevalat insa ideea reunificarii pamantului natal.

La scurgerea a 2 veacuri de la cotropire, pe langa tricolor, Chisinaul arboreaza ingamfat steagul eufemericei „statalitati” inventate, etaland, in fapt, ruptura continua de vatra. In turnura neasteptata a evenimentelor, o ramasita ereditara a stalinismului – ideologia „moldovenismului” – continua sa fie piatra de capatai a tradatorilor de neam.

Ce e straniu in curentul „moldovenist“? La prima vedere, tendinta (dezvoltata pana la agresiune) de a se declara nu tocmai „moldoveni“, ci ditamai „moldoveni cistie” (adecvati).

Intrigati, la o adica, intrebam: pai, bine, dar cine-ar indrazni sa conteste firescul? Ori, mai curand, actiunea aseamana cu batutul apei in piua. Chiar daca am accepta virtual conceptul, ne dam seama ca nimeni nu contesta aspiratia protozaurilor comunisti (instaurati in luxoasele palate din centrul urbei) de a-si reclama pretinsa autenticitate.

Doar ca inca de la inceputuri, bunul Dumnezeu a creat si plasat natiunea moldoveneasca in habitatul marginit de Nistru, Tisa, Carpati, Dunare si Marea Neagra. Din pacate, astazi, mandra Tara a Moldovei e dezbinata violent de agresor in sase fragmente:

1 – Moldova istorica;

2 – nordul Bucovinei, cu Tinutul Herta;

3 – nordul Basarabiei – orasul Hotin si tinutul omonim;

4 – Transnistria;

5 – Bugeacul-vechea Basarabie, cu plasele Reni, Bolgrad si Ismail si Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii;

6 – Republica Moldova.

In conditiile tragicului realism, cum se-incumeta a vorbi pe strazile Chisinaului despre cogeamite „Maldova / Teara Maldovei“? Apoi, depasind limita injosirii nationale, de ce autoritatile se auto-intituleaza fariseic – „a (al) Moldovei“? Cum de se intoarce pana jurnalistilor in promulgarea grosolanei minciuni?

Dragi tovarasi, bastinasii din partile risipite ale Patriei, ce semintie umana reprezinta? Subliniem, de altfel, ca ecuatia e sustinuta, bine merci, de oficialii Bucurestiului, care in ultima vreme o dau tot mai des cu „statuletul” Moldova.

Acest adevar nu-l „observa“ iluminatii de pe ambele maluri ale fluviului intern al Moldovei – Prutul. Sub care aspect, simplu de tot, iese la iveala smecheria „moldovenismului“. Tampenia de a recunoaste drept „moldoveni” doar o parte a unui ansamblu – in detrimentul segmentelor identice, dar instrainate silnic, nu face cinste celor care pretind a invata populatia din sat Vanatori, Nisporeni, de originea ce-o are.

Morala fabulei. Privita discret, lozinca lor – suntem “moldo-ivani” – ne duce cu gandul la indignarea mustei ce venea „de la arat“. Devine clar astfel ca obiectivul actiunilor penibile ale aventurierilor il constituie intimidarea integrarii teritoriului si a poporului moldovean.

Post-scriptum. Promulgand incapatinat calea dusmaniei in sanul etniei, „moldovenistii” ignora fatalmente drama Rusiei Kievene din iarna a.2014. Vezi bine, nu cu „indepartata” Evropa – atentioneaza dumnealor,- ar trebui sa se solidarizeze „slavita respublica Moldavia“, ci cu „mult mai apropiata“ uniune Rusia – Kazahstan. In alegerea vectorului european de renovare si prosperare socio-politica, extrem de mult valoreaza sacrificiul unei parti din insasi lumea slava a rasaritului despotic. O lectie atat de sensibila pentru aborigenii rataciti sufleteste.

Marele filosof chinez Confucius (Kong Fu Zi, n.550 i.Hr. – d.470 i.Hr.) stabilea criteriile fundamentale ale dezvoltarii sociale, printre care nominaliza cunoașterea trecutului istoric, respectarea cutumei si traditiei pamantului…

Au „moldovenistii” de spus ceva in replica?

Neelucidand pana la capat problematica dintre bine si rau in caracteristica omului (natura o fi de vina?), Confucius e convins ca desavarsirea psihologica a individului include obligatoriu respectul fata de frate, loialitate, iubire…

Si atunci, de ce unirea moldovenilor cu moldovenii va provoaca atata ura, stimabililor?

Haideti, impreuna, sa reintregim Tara Moldovei.

Mihai Dascălu / 18 februarie 2014

(Schita in lucru. Doritorii de a semna articol complet– e-mail: dascalu.mi@gmail.com // RM. Chisinau. Relatii GSM-069693437)

Florin Nan- Pelerinaj în Moldova și Ucraina. "Povestea lui Gheorghe Moț" la Cernăuți.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihai Dascalu și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.