Titi Nechita – O stea

S-a mai aprins o stea
Printre atâtea altele din cer;
Vulcan nestins e umbra mea
În care florile nu pier.

S-a mai aprins o stea
Pe-un colţ de zare strălucind,
O lacrimă curge din ea
A lumii învoială răscolind.

Stau mărturii la capăt de hotar
Câteva rânduri despletite
Ce plâng al lumii gând hoinar
La capul unei cruci albite.

O lacrimă dintr-un ocean
Îşi cântă dorul pe o strună,
În cer se-adună an de an
Mai multe stele de lumină.

S-a mai aprins o stea
Ce noaptea nopţii luminează,
Crâmpei de cer poartă în ea
Şi-n gânduri mi se furişează.

S-a mai aprins o stea…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Titi Nechita și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.