Petruş Andrei – poesis

Petru AndreiDestin

De-aş fi avut, cum am acum
Lucrurile clare-n minte,
N-aşteptam să cadă bruma
Peste trestii de cuvinte.

Şi, în floarea tinereţii,
Patimii stingeam tăciunii
Să zidesc fântâna vieţii
La izvoru-nţelepciunii.

Nu-i târziu să sap pământul
Unde-şi face veacul dorul,
Apei vii să-i văd adâncul
Şi să-mi umplu ochi ulciorul.

Să arunc sămânţă-n glie
Pasul rar când mi-l măsoară,
Toată holda aurie
Să mi-o ducă-apoi la moară.

Şi făina frământată
Lângă sobă să dospească
Iar plămada din covată
Luna să o nevedească.

Iscusita gospodină
S-o-mpletească-apoi cu artă
Şi în pâine de lumină
La sărmani să mă împartă.

Vis alb

Mai lasă-mă că visez frumos
Că, pentru mine, eşti aceeaşi fată
Şi tot făptura-aceea luminată
Ca-n bezna-adâncă punctul luminos.

Mai lasă-mă ca să visez mai mult
Şi să-mi trăiesc tot visul pe-ndelete
Să văd iar vântul cum ţi-adie-n plete
Şi glasul ca pe-un cântec să-ţi ascult.

E-un vis născut tot din păreri de rău
Ce de atâta vreme mă încearcă
Dar nu-i aşa de lămurit de parcă
Mi se încurcă visul cu al tău.

Iertăciune

Lumea-n care suntem are
Gânduri rele şi viclene,
Să te sfâşie e-n stare
Ca o haită de hiene.

Doamne,-a lumii răutate
Viaţa mea o otrăveşte
Şi mă-mpinge la păcate
Când cu ea mă învrăjbeşte.

Nu ştiu ce-o fi-având cu mine
De stârneşti-n jur urgia
Şi-aş vrea să-i răspund cu bine
Şi să-mi înfrânezi mânia.

Tu dă-mi iasca şi amnarul
Şi-un urcior cu apă vie
Ca să-mi pot preface-amarul
În izvor de poezie.

Dă-mi din marea-Ţi bunătate
Lamura de vreme bună
Iar a urii greutate
Schimbă-mi-o-ntr-un clar de lună.

Iar ca semn de mântuire
Dă-mi scânteia ce aprinde
Şi-o fărâmă de iubire
Să-i dau inimii merinde.

Doamne, ura mea îneacă
Să fiu om de omenie
Şi-a Ta voie să se facă
Iar de-a mea să nu se ştie.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Petruş Andrei și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Petruş Andrei – poesis

  1. Numai bunul Dumnezeu ştie când e momentul ulciorului plin cu poezie bună. Felicitări pentru realizări şi un izvor nesecat de inspiraţie! Cu respect, Maria Botnaru, Basarabia

  2. Sava Sifora zice:

    Felicitärii pt. poezia curatä si sensibilä !

Comentariile sunt închise.