Sifora Sava – Rugăciune

Dedicaţie sculptorului Constantin Brâncuşi

Am trezit „Muza adormită”
M-am aşezat la „Masa tăcerii”
Am început să număr;
Numărul unu „Oul” începutul.
Îndrăgostită de lumină urca: „Coloana infinitului”
Apoi am numărat-o pe „Domnişoara Pogany”
mirată de inocentu-i mister feminin.
Acolo la Tîrgu Jiu, divinitatea a dăltuit un soclu,
Pentru „EL” copilul zburat în lume să se pricopsească.
Dumnezeu a trimis trei „Păsări măiestre”
Una cu „Darul sculpturii”
A doua cu „Harul dragostei”
A treia cu „Infinita inspiraţie”
Aşa s-a format omul total : „Totul sau nimic”
Pentru că familia îi era sacră, a adunat
„Fiul risipitor” de pe drumuri
şi la modelat pentru eternitate.
M-am oprit să contemplu: „Cuminţenia pământului”
Străbunica tuturor bunicilor intrată prin „Poarta sărutului”
Ea a păstrat, operele în grădina României şi a Franţei.
Acolo unde cântă „Cocoşii” şi „Pasărea în văzduf”
Mi-am dorit să rămân lângă dânsa, pentru că
eu nu mi-am cunoscut bunicii.
Ea a început să îmi povestească…
Dar deodată cineva strigă,
Vă rog…vă rog… ! Numâraţi-mă şi pe mine.
Era „Rugăciune”
Dar eu sunt copleşită, nu mai pot să număr.
– Vă rog… pe Dumneavoastră, să număraţi
mai departe. Operele dăltuite…să le păstraţi…
să le respecta-ţi… să le iubiţi !!!
– Eu sunt „Rugăciune” vă rog pentru:
„Geniul dătuirii româneşti” *** Constantin Brâncuşi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sifora Sava și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.