Titi Nechita – poezie

Copilărie

Glasuri blânde şi zglobii
Caută prispa bunicii…
Cu poveşti am să te-mbii
Să aprind toţi licuricii.

Se trezesc de prin unghere
Amintiri de altădată;
Te revăd ca o părere…
Parcă n-ai fi fost vreodată!

Ochii tăi îmbată cerul,
Noaptea tu prefaci în ziuă;
Tu eşti rugul şi altarul,
Eu sunt piatra de la piuă!

Se aud iar voci prin tindă…
N-au o clipă de hodină!
Iar pe masa aburindă
Gândul se scaldă-n lumină.

Peste zări şi peste vreme
Bolta cerului coboară,
Prinse-n zeci de diademe
Zilele ca fulgii zboară!

Printre amintiri uitate
Şi poveşti ce ne îmbată
Trec miresme zvăpăiate,
Iar pe drum copii…o ceată!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Titi Nechita și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.