MAria RUgină – versuri

MARU,, Facă-se voia ta !’’

Un epitet gerunzial—capăt de pod oximoronic—
Poate rescrie un destin în două vorbe, strict laconic:

De după dealurile minții,el propulsează gândul-cui
Care susține existența, cu precădere, din ce nu-i.

Întunecat, JOSUL amar se disipează în nefost,
În timp ce SUSUL se deschide, ca echilibru, sens și                                                        rost.

Și, numărând în libertate anii-lumină din Cuvânt,
Măsoară lumile pătrunse de bucuria că mai sânt..

Chiar Nepătrunderea confirmă, negându-se involuntar.
Că între cele două sensuri excepția face HOTAR.

Astfel, LUMINA și CUVÂNTUL—CUPLUL STĂPÂN PE ÎNCEPUT—
Rupându-și propria tăcere, UNUL DIN ALTUL S-AU NĂSCUT !

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la MAria RUgină – versuri

  1. Sava Sifora zice:

    Foarte frumos ! Multumesc !

Comentariile sunt închise.