Magdalena Avădanei: Doctorul Epifanie Cozărescu – medic şi poet

Magdalena AvadaniiDomnul Doctor Epifanie Cozărescu a fost o personalitate marcantă a societăţii medicale din Roman, judeţul Neamţ, ce a avut o contribuţie deosebit de importantă în descoperirea şi acumularea datelor de istorie a medicinei şi farmaciei din zona Romanului. S-a născut la Cernăuţi la 24 ianuarie 1914, fiu al unui funcţionar superior al Mitropoliei Bucovinei şi fost arhivar şef.
A urmat şcoala primară, apoi Liceul Aron Pumnul din Cernăuţi, liceul la care, cu ani în urmă, în aceeaşi clasă a fost elev şi Mihai Eminescu. A urmat apoi Facultatea de Medicină din Iaşi pe care a absolvit-o în anul 1941. În anul 1950 a sosit la Roman, unde şi-a desfăşurat activitatea de medic devotat până la pensionare şi după pensionare.
Aşa l-am cunoscut ca medic devotat celor nevoiaşi, pentru care căuta tratamente mai ieftine, apelând la formule magistrale, ce-şi dobândiseră eficienţa în timp. La o farmacie mică de cartier, acolo se preparau formulele magistrale amintite mai sus, unde se prelucrau și plante medicinale, extracte, tincturi, unguente…

La diverse conferinţe din ţară, dr. Epifanie Cozărescu a prezentat studii referitoare la acţiunea plantelor medicinale în afecţiunile pulmonare. Pe lângă medicina internă, doctorul Epifanie Cozărescu a avut şi o a doua pasiune – cea de cercetător in istoria medicinei şi în special a istoriei medicinei din Roman. Cercetările istorice ale domnului doctor Epifanie Cozărescu au
fost concretizate în numeroase articole publicate în volumele de Istorie a Medicinei la Bucureşti, revista Mitropoliei Iaşi, articole diverse în ziarele locale. A fost peste 30 de ani membru al Societăţii de Istorie a Medicinei Române, participând la aproape toate reuniunile naţionale, cu lucrări primite cu interes şi apreciere, imprimând ideea că la Roman este un centru puternic de iatroistorie. Şcoala cernăuţeană şi studiile făcute în legendarul Iaşi i-au insuflat dragostea faţă de medicină şi grija faţă de cei suferinzi, aşa cum reiese şi din poezia „Închinare medicinei”, din volumul: Poeme paramedicale şi dedicaţii cordiale:

„Medicină, dragă medicină,
Din vechime, de la tine le-nvăţăm pe toate:
Inima deschisă, dăruire caldă şi deplină
Pentru orice om bolnav, ca unui frate!
………………………………………
Iar după noi, când pentru alţii rândul vine,
Purtaţi de-aceeaşi soartă,
Să-i îndrumezi la fel, în lupta nesfârşită spre mai bine
Pentru sărmanul om şi pentru-a medicinii artă.”

La şedinţa de deschidere a Filialei Societăţii de istorie a farmaciei din Brăila a fost invitat şi dl. dr. Epifanie Cozărescu pe care am avut onoarea să-l reprezint, invitaţie adresată de dr.
farmacist Iugulescu. La această festivitate am prezentat lucrarea ”Farmacia Minerva – 205 ani de la înfiinţare” (lucrare prezentată la Congresul Internaţional de istorie a farmaciei care s-a ţinut la Sinaia, în septembrie 2003), iar la solicitarea comitetului de organizare, a dr. prof. Carata şi a dr. farm. Iugulescu am citit câteva din poeziile autorului. Pe lângă cercetările din domeniul medicinei, a făcut cercetări în domeniul farmaciei, participând cu lucrări la reuniunile naţionale ale Societăţii de Istorie a Farmaciei din România, unde a devenit membru de onoare și declarat frate al farmaciştilor, aşa l-a numit distinsul istoric dr. farmacist C.
Iugulescu, ale cărui scrisori aş dori să le redau, fiind mărturii ale aprecierilor la adresa domnului doctor Cozărescu:
I.
„Mult stimate Domnule Dr. şi vechi prieten al
farmaciştilor,
Această scrisoare nu are ca scop decât să vă adresez un
omagiu din partea farmaciştilor, o mărturie a simpatiei şi a
respectului pe care vi-l purtăm.
În toată viaţa Dv., farmaciştii din Roman, cât şi din
întreaga ţară au simţit sprijinul de frate mai mare. În toate
acţiunile şi nu puţine au fost, nu aţi uitat de farmaciştii pe care
i-aţi numit fraţi ai Dv. Este timpul acum să vă mulţumim cu
recunoştinţă. Judeţul Roman nu a dat o personalitate influentă
şi necontroversată de farmacie care, cu excepţia lui Pascal
Pincu din Piatra Neamţ… să fie cunoscută pe plan naţional.
Dar, aţi fost Dv. Organizator al Societăţii de Istoria Medicinei
şi Farmaciei (societate rămasă unică în România), mobilizator
al farmaciştilor mai puţin iluştri, dar prezenţi pe plan local cu
studii de istoria farmaciei care îi onorează. În aceeaşi măsură
a crescut şi prestigiul Dv. în faţa farmaciştilor din Roman şi
din întreaga ţară. Muzeul de istoria farmaciei, Societatea de
Istoria Medicinei şi Farmaciei, intervenţiile Dv. de-a lungul
evoluţiei mişcării de istoria medicinei din ţară sper să rămână
în memoria mai multor generaţii de farmacişti.
Toată viaţa Dv. aţi apropiat pe farmacişti, i-aţi
încurajat, i-aţi tratat cu mare bunăvoinţă. Noi, cei de la
Bucureşti şi nu numai vă considerăm ca făcând parte cu
drepturi egale şi mişcarea de istoria farmaciei din ultimii 40
de ani.
Vă dorim sănătate, viaţă lungă, bucurii nemăsurate şi să
vă mândriţi cu consideraţia şi respectul farmaciştilor care au
motive de recunoştinţă faţă de Dv.”
„Mult stimate Domnule Dr. şi frate mai mare,
Doresc prin acest supliment la scrisoarea oficială să-mi
manifest recunoştinţa şi totodată dragostea şi ataşamentul
meu faţă de Dv.
Vreau să fiţi adoptat în sânul Societăţii noastre cu tot
fastul şi de aceea vă rog să-mi trimiteţi o autobiografie, mai
veche, spre a nu vă da de lucru acum.
Eu sunt sănătos, am reînceput activitatea după ce am
trecut prin momente grele familiale.
Vă rog să primiţi un salut călduros şi cele mai bune
urări de la fratele Dv. mai mic. Merg şi eu pe 82 ani…”
II.
„Mult stimate şi iubite frate mai mare, domnule doctor
Cozărescu,
Am primit scrisoarea Dv. şi confirm primirea întocmai.
Mai întâi vă rog să uitaţi că aţi întârziat cu răspunsul. Noi ne
facem griji zi de zi pentru viaţa Dv. care se poate întrerupe
oricând şi cu uşurinţă. De aceea ne facem griji.
Eu mi-am aranjat 50 de plicuri cu ferpar în alb, astfel ca
fiica mea să anunţe bucuria plecării pe celălalt tărâm! Este
vorba de mine care mă bucur ca la botez, căsnicie şi la
încetarea inimii.
Dar să lăsăm aceasta pe seama poeziei. Am corectat
greşelile la maşina de scris. Fiţi fără grijă. Vă doresc succes
la al treilea volum.
Eu blestem a treia apă…Ştiţi care? În prima se naşte şi
creşte peştele, în a doua se fierbe. A treia apă este cea care o
bei după ce mănânci peştele pentru că nu ai vin!
M-a uluit domiciliul forţat al Dv. Dacă aveţi acte puteţi
să vă cereţi drepturi ca orice deportat. A 6-a scrisoare o pun
la locul ei, între producţiunile literare ale Dv. din care aţi
trimis un exemplar la Ist. Farmaciei, la Facultate.
În concluzie, aproape am rezolvat 100% cerinţele Dv. în
scrisoare fapt ce nu mi-a dat de lucru.
Am rămas cu impresia că nu v-am anunţat necazul meu
cel mare: decesul soţiei la 5 februarie 2005 după accidentul
vascular din 2001.
Închei, mulţumindu-vă din suflet pentru rândurile
trimise. Vă sunt recunoscător. Vă doresc sănătate şi toate cele
bune.
Al Dv. Iugulescu Costică”
”Epifanie, rugaţi pe cel mai capabil şi cu bunăvoinţă să
facă INVENTARUL muzeului scriind separat obiectele
medicale şi cele farmaceutice. Şi dacă acceptaţi să vă trimitem
bani trimiteţi-ne şi nouă un xerox, o fotocopie xerox.
Iar a doua chestiune strângeţi toată ARHIVA
FONDULUI PERSONAL şi legaţi-le în dosare:
1. mapa cu acte de stare civilă, diplomele;
2. Dosar nr. 1 dacă aveţi cel puţin 3 – 4 scrisori din
străinătate;
3. Dosar lucrări ştiinţifice şi memoriu de activitate scriind
câte o pagină pentru fiecare carte;
4. Alte dosare, alte probleme;
5. Colecţia de fotografii şi diapozitive TREBUIE să le ia
fiul Dv. în păstrare!
Al Dv. Iugulescu Costică”

Urmare a activităţii deosebite pe care a desfăşurat-o, comitetul de conducere a Societăţii de Istorie a Medicinii şi Farmaciei – Filiala Roman, a solicitat Primăriei Municipiului Roman să i se acorde domnului doctor meritul de „Cetăţean de Onoare” al oraşului. La această solicitare s-a răspuns favorabil în anul 2007, fapt ce l-a bucurat foarte mult, realizând că i s-au recunoscut meritele deosebite din întreaga sa activitate. Am primit o scrisoare din partea Dl. Dr. Cozărescu, pe care o redau parţial pentru a pune în evidenţă calitatea umană deosebită, modestia, preocuparea şi implicarea în activităţi cu valoare spirituală a regretatului Dr. Epifanie Cozărescu:

„Onor. Conducerea Farmaciei „Aruncus” din Roman
Subsemnatul Epifanie Cozărescu, actualmente pensionar,
fost vreme de 30 de ani medic specialist principal în Secţia de
Boli Interne a Spitalului „Precista Mare” din municipiul
Roman, fiind membru activ în Societatea „Medicilor Scriitori
şi Publicişti” şi în „Asociaţia Iatro şi Farmaco Istoricilor din
România”, am activat intens pe aceste două direcţii de
cercetare pentru a scoate în evidenţă atât vechimea medicinii
cât şi a farmaciei, ambele debutate concomitent în anul 1798
în Roman.
Ca urmare, am studiat şi cules din toate depozitele
Arhivelor Statului din ţară şi de la Viena, am adunat
informaţii şi relicve documentare de la urmaşi ai foştilor
salariaţi ai spitalului şi farmaciei princeps, realizând, cu
ajutorul acestora, istoricul vieţii medicale şi a celei
farmaceutice începând cu sfârşitul secolului XVIII (Spiţeria
„Minerva”).
Cu ajutorul acestora am pus bazele Muzeului Iatro-
Farmaco-Istoric şi al vieţii medico-farmaceutice romaşcane;
în 1998 am montat o frumoasă festivitate închinată împlinirii a
200 de ani de la începuturile acestora, iar pe plan ştiinţific am
realizat o vastă monografie de 450 de pagini, bogat ilustrată,
descriind activitatea medico-farmaceutică adusă la zi, precum
şi istoricul fostului Spital Israelit şi a Spitalului Rural de la
Bâra.
Pe plan farmaceutic, meritul meu este că am avut şansa
de a descoperi, în Roman, într-o „başcă” a spitalului (din
care bolnavii scoteau hârtii pentru necesităţi fiziologice), un
foarte preţios dosar datat 1805 în care se afla „Izvodul
Spiţeriei Minerva”, fiind o copie a inventarului iniţial cu care
a fost fondată spiţeria în 1798. Cu ajutorul acestor documente
am atestat începuturile vieţii farmaceutice din Roman,
respectiv Spiţeria „Minerva”, care a devenit a doua farmacie,
după cea din Iaşi, din toată Ţara Moldovei.
Ulterior, continuând activitatea mea literar – ştiinţifică,
am realizat un volum cu 69 de poeme, tot „Paramedicale”, iar
acum mă strădui a scoate la lumina tiparului un volum cu
Proză scurtă – paramedicală, cu povestirea evenimentelor
trăite la Iaşi, la Săveni-Botoşani şi în părţile Romanului.
Pentru editarea primelor două cărţi respectiv
monografia şi volumul de poeme paramedicale am fost
sponsorizat de Consiliul Municipal Roman şi de colegul dr. D.
Arvătescu.
În prezent mă străduiesc să salvez de la distrugere şi
uitare, informaţiile şi iconografia cuprinse în volum de Proză
scurtă paramedicală. Tehnoredactarea acestora şi îngrijirea
volumului am realizat-o pe jumătate cu mijloace proprii (parte
din pensie şi alocaţie de veteran de război).
Epuizând resursele mele vin cu rugămintea de a-mi
acorda sprijinul financiar necesar pentru terminarea
tehnoredactării viitorului volum de proză scurtă .
În speranţa că voi obţine audienţa Dumneavoastră vă
rog să primiţi mulţumirile mele anticipate sincere şi
respectuoase.
Al Dumneavoastră cu aleasă recunoştinţă,
Dr. Epifanie Cozărescu”

Iată ce scria profesorul Ion Coja la aflarea veştii trecerii în nefiinţă a Dr. Cozărescu:
„S-a stins din viaţa exemplară pe care a dus-o, dr. EPIFANIE COZĂRESCU lăsând în urma sa numai faceri de bine, pentru toţi cei care l-au cunoscut ca medic şi ca om. Cu ceva ani în urmă am primit de la dânsul o carte deosebit de interesantă, intitulată Paramedicalia, deosebit de importantă pentru istoria medicinii româneşti, dar şi pentru cunoaşterea şi înţelegerea unor evenimente la care medicul EPIFANIE COZĂRESCU a luat parte nemijlocit, ca persoană implicată sau numai ca martor. Martor de o onestitate aflată deasupra oricărei îndoieli. În plus, inteligenţa, cultura şi sagacitatea sa, dau mărturiilor sale valoare de document incontestabil. M-am bucurat când am găsit în Paramedicalia mai multe pagini dedicate rememorării tragicului pogrom de la Iaşi, din iunie 1941, când au murit asasinaţi 9000 de evrei.
I-am scris autorului şi l-am rugat să revină asupra subiectului cu precizări mai explicite. Mi-a trimis astfel două texte pe care le public acum din nou, ca semn de recunoştinţă personală şi publică pentru o viaţă dedicată adevărului, vieţii şi demnităţii umane. Dumnezeu să-l odihnească pe cel căruia i sa potrivit atât de bine numele sub care s-a încreştinat: EPIFANIE… Sit tibi terra levis, EPIFANIE COZĂRESCU!“.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Epifanie Cozărescu, Magdalena Avadanei și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.