George Petrovai – Cuvinte-ncumințite XIV (Pilule fără efecte secundare)

1.Fericirea socială este rezultatul acelei forme de conviețuire în care individul este tot mai încântat de el însuși și tot mai dezgustat de ceilalți.
2.Viciul – îndeletnicirea eminamente umană, din pricina căreia Dumnezeu a ajuns să regrete că l-a făcut pe om.
3.Nu se culcă pe-o ureche doar cine este într-o ureche…
4.Bunul simț – gresia cu care omul de lume își ascute coasa simțurilor.
5.N-ar mai fi nebunia de-acuma dacă oamenii ar consimți să fie proști de buni.
6.Nu poate să fie prost de bun decât acela care se bucură că inima lui a dat în mintea copiilor.
7.Pomul bunătății noaptea înflorește și ziua rodește.
8.Omul bun este omul binelui, pe când omul de bine este al bunurilor.
9.Bunătatea este mama bună a binelui și mama vitregă a bunurilor.
10.La omul bun toate-s plăcute, la omul rău sunt prefăcute.
11.Decât la câștig cu omul rău, mai bine la pierdere cu omul bun.
12.Până și nerozia omului bun este mai umană decât inteligența omului rău.
13.Toate vietățile urmează legea firii potrivit speciei din care fac parte, numai omul și-o corupe pe a lui.
14.Resemnarea – pustiul care ocupă sufletul după ce ultima speranță s-a sinucis din cauza singurătății.
15.Doar relația eu-El îl apropie pe om de esența lui, după ce toate relațiile interumane l-au îndepărtat de ea.
16.Smerenia este perpendiculara coborâtă din inima curată pe veșnicie.
17.Capul plecat este mult mai aproape de ceruri decât acela care se sumețește.
18.Renunță doar aceia care așteaptă altceva de la viață și se resemnează toți aceia care nu mai așteaptă nimic de la ea.
19.Preaplinul renunțarea îl sporește, cu resemnarea golul se hrănește.
20.Viața omului este un șir monoton și mărginit de fapte bune și mai puțin bune, care – funcție de calea urmată – converge cu necesitate fie spre plată, fie spre răsplată.
21.Nădăjduiesc să fie răsplătiți doar cei ce-ntreaga viață rău au fost plătiți.
22.Adevărata libertate purcede din robia inimii.
23.Nu moartea-n sine e cumplită, ci veșnicia ce urmează ne-nspăimântă.
24.Moartea este o scadență amânată, îndeosebi pentru aceia dintre semenii noștri care cred cu tărie că n-au datorii față de nimeni în timpul vieții.
25.Generozitatea – sămânța bună aruncată în solul efemerității pentru bucuria de-a gusta din recolta veșniciei.

Sighetu Marmației,
15.nov.2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.